STUDIU. Hick: Raportul costuri-venituri a rămas stabil în Europa, dar piața chiriilor s-a îndepărtat de proprietarii cu ipotecă
STUDIU. Hick: Chiriile de piață au ajuns într-o poziție tot mai vulnerabilă față de proprietarii cu ipotecă

Accesibilitatea locuirii poate părea deteriorată atunci când cresc prețurile caselor, însă această evoluție nu se traduce automat într-o majorare agregată a poverii costurilor curente. Studiul lui Rod Hick, Marco Pomati și Mark Stephens arată că, între 2010 și 2018, raportul dintre costurile locuirii și veniturile gospodăriilor a fost relativ stabil în majoritatea țărilor europene. În același timp, chiriașii de piață au înregistrat o deteriorare a poziției față de proprietarii cu ipotecă.

Cercetarea, intitulată „Housing affordability and poverty in Europe: on the deteriorating position of market renters”, a fost publicată în Journal of Social Policy în 2024. Autorii analizează accesibilitatea ca relație între cheltuielile continue cu locuința și resursele gospodăriei, nu ca relație între prețul de achiziție și posibilitatea de a cumpăra o casă.

Două definiții operaționale ale poverii

Baza empirică este reprezentată de microdate EU-SILC pentru 27 de țări și nouă ani. Gospodăria este unitatea de analiză, iar analiza principală se concentrează pe gospodăriile al căror cap are sub 60 de ani. Costurile includ chirii sau dobânzi ipotecare, taxe și servicii, reparații, utilități și, spre deosebire de măsura oficială Eurostat, rambursarea principalului ipotecar. Justificarea este una bugetară: principalul reduce venitul disponibil imediat și este relevant pentru comparația dintre proprietari și chiriași.

Prima măsură este pragul european de supraîncărcare a costurilor: mai mult de 40% din venitul disponibil este cheltuit pe locuință, după deducerea alocațiilor pentru locuire. A doua, denumită High-Cost Low-Income, păstrează pragul de 40%, dar include numai gospodăriile aflate și sub pragul sărăciei după costurile locuirii. Această a doua măsură limitează problema gospodăriilor care cheltuiesc mult pe locuință, dar nu sunt sărace.

În clasificarea tenure-ului, datele separă chiriașii la „rata pieței” de cei care plătesc o chirie redusă și disting proprietarii cu ipotecă de cei fără ipotecă. Autorii arată că această împărțire nu se suprapune perfect peste diferența dintre proprietate privată și socială. În Suedia și Țările de Jos, de exemplu, locuințele închiriate au fost reclasificate pentru a reflecta intervenția asupra pieței chiriilor.

Stabilitate medie, divergență între tenure-uri

La nivelul țărilor, nu există dovezi pentru o deteriorare generalizată pe perioada observată, indiferent dacă se utilizează raportul mediu costuri-venituri, pragul de 40%, măsura combinată cu sărăcia sau evaluarea subiectivă a gospodăriilor privind povara costurilor. În unele cazuri, costurile au crescut, dar și veniturile au avansat suficient pentru a menține raportul stabil.

Acest rezultat nu elimină diferențele naționale. Grecia a avut cea mai severă creștere a poverii, iar Bulgaria a înregistrat, de asemenea, o majorare clară. În alte țări, inclusiv România, Regatul Unit și Croația, evoluțiile au fost remarcabile, fără ca studiul să descrie o singură traiectorie comună.

Când analiza se mută de la medie la statutul locativ, tabloul se schimbă. În majoritatea celor 21 de țări comparabile în analiza detaliată, chiriașii de piață aveau probabilități mai mari de supraîncărcare decât proprietarii cu ipotecă. În 2018, diferența era mai mare decât în 2010 în majoritatea țărilor. Această deteriorare relativă apare și pentru sărăcia după costurile locuirii, și pentru indicatorul High-Cost Low-Income.

Modelele multinivel arată de ce simpla comparație descriptivă trebuie interpretată cu atenție. Introducerea tipului de locuință, a numărului de camere și a zonei reduce diferența dintre chiriași și proprietari. Structura gospodăriei, statutul de migrant și vârsta capului gospodăriei o reduc din nou. Totuși, interacțiunea dintre chiria de piață și timp rămâne semnificativă. Când este introdus venitul, chiriașii nu mai apar ca grup cu o probabilitate mai mare pe măsura simplă de 40%, ceea ce sugerează că unii proprietari cu ipotecă sunt „supra-cheltuitori” fără a fi săraci. Pe măsura sensibilă la sărăcie, însă, riscul chiriașilor rămâne ridicat.

Factorii macroeconomici și politicile de locuire

Partea macro a cercetării estimează efectele PIB-ului pe locuitor, ratei sărăciei, creditelor rezidențiale raportate la PIB, ponderii proprietarilor cu ipotecă, acoperirii alocațiilor pentru locuire și stricteții reglementării chiriilor. Sunt separate efectele dintre țări de schimbările din interiorul aceleiași țări, între 2010 și 2018.

PIB-ul pe locuitor și rata sărăciei sunt predictori semnificativi în ambele dimensiuni. În modelul comun, trecerea de la cea mai mică la cea mai mare valoare observată a PIB-ului pe locuitor este asociată cu o diferență de peste 30 de puncte procentuale în probabilitatea estimată a supraîncărcării costurilor. Pentru acoperirea alocațiilor, probabilitatea estimată este de aproape 30% când acoperirea lipsește și ajunge la circa 15% la nivelul maxim observat între țări, în condițiile modelului prezentat.

Financiarizarea, măsurată prin volumul creditelor rezidențiale raportat la PIB, nu rămâne un predictor semnificativ după introducerea variabilelor economice. Nici ponderea proprietarilor cu ipotecă nu își păstrează efectul în modelul comun. În schimb, alocațiile pentru locuire și reglementarea chiriilor sunt asociate cu probleme mai reduse, deși analiza reglementării pierde patru țări din cauza datelor disponibile.

Autorii subliniază că rezultatele macro trebuie interpretate prudent, întrucât numărul de țări este limitat. Mai există și probleme de măsurare: SILC nu separă chiria, utilitățile, taxele și reparațiile, iar măsura tenure-ului nu este identică în toate sistemele naționale. Concluzia robustă este, prin urmare, una de structură, nu o predicție simplă: variabilele economice explică mai mult din diferențele de accesibilitate decât măsurile generale ale financiarizării, iar piața chiriilor constituie zona în care deteriorarea relativă este cel mai consistent documentată.

Sursa: Housing affordability and poverty in Europe: on the deteriorating position of market renters

Alte articole

Economistii.ro este un proiect media non-profit dedicat promovării unei noi economii axate pe echitate, pe respectul față de ființa umană, față de resursele materiale și imateriale ale României.
@2025 economistii.ro - Toate drepturile rezervate