

Modul în care presa descrie terorismul nu este doar o chestiune de stil editorial. Potrivit unui studiu publicat în 2021 în revista Sustainability, diferențele de vocabular, dimensiunea textelor și tonul relatărilor pot influența felul în care publicul înțelege amenințarea și grupurile asociate cu ea. Cercetarea nu măsoară efectul economic al știrilor, dar oferă un mecanism relevant pentru analiza costurilor sociale ale comunicării bazate pe frică și senzațional.
Articolul original, intitulat Social and Emotional Intelligence as Factors in Terrorist Propaganda: An Analysis of the Way Mass Media Portrays the Behavior of Islamic Terrorist Groups, îi are ca autori pe Claudiu Coman, Felicia Andrioni, Roxana-Catalina Ghita și Maria Cristina Bularca. Studiul a apărut în Sustainability în 2021 și urmărește felul în care presa online română și străină prezintă grupările teroriste islamice și activitățile acestora.
Cercetătorii au folosit analiza de conținut, atât cantitativă, cât și calitativă. Au fost selectate 12 canale media: șase din România și șase internaționale, din Statele Unite, Regatul Unit și Australia. În total, au fost analizate 36 de știri publicate pe site-urile oficiale ale acestor instituții, câte trei pentru fiecare canal.
Textele au fost codificate după mai multe categorii: cuvinte neutre, negative, pozitive, religioase, agresive și cu conținut cultural-geografic sau instituțional. Autorii au numărat și semnele de punctuație, cel mai frecvent cuvânt, numărul total de cuvinte și numărul total de semne de punctuație. Datele au fost prelucrate cu SPSS și Microsoft Excel, iar comparația s-a bazat pe medii și deviații standard.
Volumul materialelor diferă semnificativ. Știrile din sursele străine au avut, în medie, 725,06 cuvinte, cu o deviație standard de 417,58, în timp ce știrile românești au avut, în medie, 312,28 cuvinte. Pentru cercetători, diferența poate indica o documentare mai amplă în materialele străine, dar este discutată și în legătură cu faptul că presa română a preluat frecvent informații de la surse externe.
În materialele românești, categoria cu cea mai mare frecvență a fost cea a cuvintelor cu conținut agresiv, reprezentând 7% din total. Au urmat cuvintele cultural-geografice și instituționale, cu 5%, și cele religioase, cu 3%. În materialele străine, cuvintele cultural-geografice și instituționale au avut cea mai mare pondere, 6%, urmate de cele agresive și religioase, fiecare cu 4%.
O constatare importantă este că încărcătura emoțională negativă a fost aceeași în cele două grupuri, cu o medie de 0,03. Și conținutul religios a apărut în proporții apropiate: 0,04 în știrile românești și 0,03 în cele străine. Contrar ipotezei inițiale, vocabularul agresiv a fost mai frecvent în știrile românești, cu o medie de 0,07, față de 0,04 în materialele străine. Conținutul pozitiv a fost mai redus în materialele românești, 0,005, comparativ cu 0,01 în cele străine.
Conținutul neutru a fost, de asemenea, apropiat: 0,78 în știrile românești și 0,80 în cele străine. Analiza calitativă a arătat că 11 dintre cele 18 știri românești conțineau termeni agresivi, precum „teroare”, „terorist”, „răpire”, „ucideri” sau „bombă”. În cazul surselor străine, nouă dintre cele 18 știri includeau mai frecvent termeni religioși, precum „musulmani” sau „islamiști”, iar patru puneau accent pe elemente cultural-geografice și instituționale.
Autorii interpretează aceste diferențe prin raportare la contextul social. România nu se confrunta, în perioada analizată, cu aceeași frecvență a atacurilor teroriste ca unele dintre țările în care funcționau sursele străine incluse în eșantion. Studiul susține că presa din contexte cu experiențe directe mai frecvente poate folosi mai multe date concrete, în timp ce presa dintr-un context fără astfel de atacuri poate recurge la descrieri mai radicale sau mai emoționale.
În această logică, vocabularul nu este un cost marginal al redactării, ci un factor care poate schimba percepția asupra riscului și a unor comunități. Studiul avertizează că asocierea repetată dintre terorism și musulmani poate alimenta stereotipuri, chiar dacă intenția jurnalistică este informarea. Totodată, prin imagini și formulări șocante, media poate contribui involuntar la vizibilitatea mesajelor teroriste.
Rezultatele nu permit însă generalizări largi. Eșantionul de știri este limitat, iar analiza se referă la un număr restrâns de canale și la o perioadă determinată. Cercetătorii propun extinderea corpusului, includerea unor publicații apropiate de zonele cu atacuri frecvente, precum și analiza directă a mesajelor distribuite de grupări teroriste. Prin urmare, concluzia principală este despre diferențele observate în acest eșantion, nu despre întreaga presă română sau internațională.







