O comună din Olt a reușit performanța rară de a transforma un proiect european de 12 milioane de lei într-o gaură neagră bugetară și într-un caz-școală despre cum se „gestionează” fondurile publice în România. Deși investigațiile de presă au arătat clar nereguli grave, primăria continuă să primească bani suplimentari, inclusiv cea mai mare alocare din fondul de rezervă al Consiliului Județean Olt.
800.000 de lei – atât a primit Dobrosloveni, de două ori mai mult decât multe orașe din județ și de opt ori mai mult decât alte comune. Motivul oficial? „Incapacitate de plată” după o corecție financiară de 100%.
Sau, pe românește: un proiect de apă-canal cu probleme mari, plătit de două ori. Prima dată din fonduri europene, a doua oară din buzunarul contribuabililor.
Președintele CJ Olt, Marius Oprescu, a explicat plastic motivul finanțării suplimentare:
„Dacă nu îi ajutăm, punem lacătul pe primărie.”
Dobrosloveni are aproape 4.000 de locuitori, ceea ce o transformă într-o comună prea mare ca să fie lăsată „să pice”. Prin urmare, a primit sprijin repetat pentru a achita ratele anuale către Fondul de Garantare, instituția care a rămas cu nota de plată după corecția AFIR.
Ironia? Proiectul a fost considerat funcțional, recepționat, iar apa – „de calitate”.
Administrativ: faliment.
Funcțional: apă limpede.
Responsabilitate: tulbure rău.
Proiectul de apă-canal, în valoare de 12 milioane lei, a fost câștigat de o firmă din Craiova după ce alte 15 oferte au fost eliminate din licitație. La scurt timp, firma respectivă a subcontractat lucrările unei companii din Olt – exact ce legea nu permitea.
Subcontractantul a folosit materiale de calitate inferioară față de cele ofertate, conform investigației Recorder (2020). Pompele italiene promise în proiect au devenit pompe chinezești – „au respectat caracteristicile”, doar că nu mai respectau furnizorul, explica primarul cu seninătate.
Între timp, AFIR – după controale – a decis restituirea integrală a banilor. 100%. Ca și cum proiectul n-ar fi existat.
Gheorghe Tudorașcu, primarul comunei, vede lucrurile altfel:
Și, totuși, tot Primăria plătește corecția.
„S-au folosit materiale proaste, dar nu era modificare substanțială.”
„Pompele trebuiau să fie italiene, dar nu și-a mai menținut firma oferta.”
„AFIR avea toate documentele.”
Concluzia?
„Nu e vina noastră, dar noi plătim.”
Primăria se află în proces cu AFIR și speră să recupereze întreaga sumă. Până atunci însă, plătește rate anuale la Fondul de Garantare, pentru a nu pierde accesul la alte proiecte europene.
Primarul explică deschis logica:
dacă nu plătești datoria, ți se blochează accesul la finanțări noi.
Așa că Dobrosloveni plătește, în timp ce încearcă să obțină finanțări pentru noi proiecte. O situație demnă de satiră:
plătești datoria creată de un proiect eșuat ca să poți lua bani pentru un alt proiect… poate la fel de „norocos”.
Primarul mai povestește un episod similar: un centru de informare turistică realizat tot cu fonduri europene, tot cu probleme, tot cu restituiri cerute de AFIR.
Acolo, primăria a câștigat procesul și a recuperat banii.
„Până la ultimul euro”, spune edilul.
În acest context, nu e clar dacă Dobrosloveni este victima unui sistem prost sau beneficiarul unui sistem care permite ca proiecte greșite să fie repetate – tot pe bani publici.
CJ Olt a împărțit aproape 20 milioane lei din fondul de rezervă pentru cheltuieli curente și cofinanțări. Dar Dobrosloveni, cu gaura de 12 milioane, rămâne campioană la finanțări speciale.
Povestea aduce aminte de situațiile din Silicon Valley – doar că acolo finanțările merg către startup-uri inovatoare. La Dobrosloveni, finanțările merg către „start-down-uri” – proiecte care o iau în jos imediat după licitație.
Situația de la Dobrosloveni este o radiografie dură a administrației românești:
Dobrosloveni nu este un caz izolat, ci un simptom. Iar „lacătul pe primărie” nu este o amenințare, ci o metaforă pentru un sistem care, de fapt, funcționează cu lacătul deschis: pe banii publici.