În România, obținerea unei autorizații de construire ajunge să dureze aproape un an. Pentru un investitor, pentru o familie care vrea să își ridice o casă sau pentru un antreprenor care vrea să dezvolte o hală, un bloc ori o fabrică, acest timp pierdut înseamnă bani blocați, costuri mai mari și oportunități ratate.
Birocrația nu este gratuită. Fiecare aviz întârziat, fiecare drum inutil, fiecare hârtie cerută de mai multe ori se transformă în scumpiri. Cresc dobânzile, cresc prețurile la materiale, cresc cheltuielile cu proiectarea, consultanța și terenul ținut pe loc. La final, nota de plată ajunge tot la cetățean.
Statul român nu sprijină investițiile, ci le sufocă. În loc să avem proceduri clare, termene scurte și administrație digitalizată, avem dosare plimbate între instituții, interpretări diferite de la o primărie la alta și funcționari care blochează dezvoltarea prin frică, nepăsare sau exces de putere.
O economie nu poate crește când autorizațiile se dau greu, iar investitorii sunt tratați ca niște suspecți. România are nevoie de construcții, locuințe, fabrici, depozite, școli, spitale și infrastructură. Dar toate acestea încep cu o administrație care funcționează.
Birocrația din construcții nu protejează cetățeanul. Îl costă. Îi scumpește casa, îi blochează investiția și îi fură timpul. România trebuie să construiască, nu să stea la ghișeu.
