Banca Centrală Europeană (BCE) le recomandă cetățenilor să păstreze bani lichizi în casă, în bancnote de valoare mică, pentru a putea face față unor eventuale crize majore. O recomandare care arată, de fapt, fragilitatea sistemului bancar și incapacitatea autorităților de a garanta stabilitatea plăților electronice.

Românii nu au nevoie de lecții de la BCE. Mulți au învățat pe pielea lor ce înseamnă să nu funcționeze bancomatele sau POS-urile și să rămână fără acces la propriile economii. Într-o țară unde pana de curent, defecțiunile tehnice sau pur și simplu lipsa de infrastructură sunt la ordinea zilei, numerarul rămâne singura garanție reală.

„Numerarul este sfânt”, spune economistul Cristian Păun, profesor la ASE București. Declarația surprinde esența problemei: oricât ar încerca statele și băncile să ne împingă către plăți digitale, realitatea este că, în momente de criză, cardurile și aplicațiile devin simple bucăți de plastic și pixeli fără valoare.

Îngrijorător este altceva: faptul că BCE, instituția care ar trebui să inspire încredere și stabilitate, transmite cetățenilor să fie pregătiți pentru colapsul sistemului electronic. În loc să garanteze funcționarea acestuia, Bruxelles-ul recunoaște implicit că vulnerabilitățile sunt reale și că oamenii trebuie să se descurce singuri.

Pentru români, mesajul nu e nou: instinctul de supraviețuire i-a făcut să pună mereu bani „la saltea”. Dar recomandarea BCE scoate la lumină o realitate dură: Uniunea Europeană nu mai poate promite siguranță financiară deplină. În loc să fim protejați de instituțiile europene, suntem sfătuiți să ne facem rezerve acasă, ca în vremuri de război sau instabilitate.