Comisia Europeană propune o măsură care ar putea schimba radical agricultura în Uniunea Europeană: fermierii care beneficiază de pensie de vârstă nu vor mai primi subvenții agricole. Măsura ar urma să intre în vigoare treptat, până cel târziu în anul 2032.
Argumentul oficial? Accelerarea schimbului de generații în agricultură. Realitatea? O măsură controversată care riscă să afecteze sute de mii de mici producători din țări precum România, unde media de vârstă a fermierilor este ridicată.
Noua Politică Agricolă Comună (PAC), inclusă într-un buget multianual record de 2.000 de miliarde de euro pentru perioada 2028-2034, vine cu surprize neplăcute. Pentru prima dată, PAC va fi contopită cu fondurile de coeziune, într-un așa-numit „fond unic”, o decizie care ar putea spori birocrația și inegalitatea între statele membre.
Deși bugetul total crește, suma destinată sprijinului direct pentru agricultori scade cu aproximativ 25%, de la 387 miliarde euro la 302 miliarde. În paralel, Comisia propune ca fiecare stat să decidă cum împarte fondurile, ceea ce, potrivit eurodeputatului Siegfried Mureșan, ar putea duce la o concurență neloială între fermieri din diferite țări.
Cea mai controversată prevedere rămâne, însă, excluderea fermierilor pensionari de la accesul la subvenții. În România, unde vârsta de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 pentru femei, mii de exploatații familiale riscă să fie lăsate fără sprijin.
Comisia spune că obiectivul este de a încuraja tinerii să preia fermele. Dar întrebarea legitimă rămâne: sunt tinerii pregătiți și dispuși să preia acest efort imens? Sau vom asista la dispariția unei întregi generații de agricultori, fără o alternativă viabilă?
Ministrul român al Agriculturii, Florin Barbu, a reacționat ferm:
„Fermierii au nevoie de stabilitate și predictibilitate pentru a continua să asigure securitatea alimentară a întregii Uniuni Europene!”
El a avertizat că integrarea PAC într-un fond unic va aduce „dificultăți suplimentare pentru fermierii din toată Europa” și a cerut Comisiei o abordare distinctă, cu subvenții și investiții ca piloni principali.
Barbu susține și petiția asociațiilor de fermieri pentru menținerea actualului sistem de subvenții, acuzând Bruxelles-ul de „presiuni birocratice inutile” și lipsă de adaptare la realitățile din teren.
În contextul acestor schimbări, efectele secundare devin evidente. În piețele din România, fructele și legumele autohtone sunt înlocuite tot mai des de produse din import, pe fondul secetei și al reducerii sprijinului financiar.
Fără subvenții pentru fermierii vârstnici și cu un sprijin insuficient pentru cei tineri, ruralul românesc ar putea intra într-un declin ireversibil.
Noua propunere a Comisiei Europene ridică o dilemă profundă: este această reformă un pas spre modernizarea agriculturii europene sau începutul marginalizării ei?
Fermierii români, în special cei vârstnici, riscă să fie victimele unei politici europene care ignoră specificul local în numele unui ideal uniformizator. Rămâne de văzut dacă vocile naționale vor reuși să influențeze cursul acestor negocieri sau dacă vor fi, din nou, ignorate în ecuația bugetară a Bruxelles-ului.