M3 a crescut cu 8,4% într-un an, la 816,2 miliarde de lei în septembrie
Masa monetară în sens larg a ajuns la 816,2 miliarde de lei în septembrie, după o creștere anuală de 8,4%. Activele interne nete și creditul guvernamental au avansat, în timp…
O cercetare prezentată de Consilium Policy Advisors Group arată că România își pierde treptat avantajul bazat pe costurile reduse ale muncii. Între 2021 și 2024, cheltuielile cu forța de muncă au avansat mai rapid decât valoarea adăugată, atât în companiile autohtone, cât și în cele străine. În același timp, filialele străine au rămas mai productive decât firmele locale, dar productivitatea lor reprezintă doar o parte din nivelul înregistrat de companii similare din Europa Occidentală.
Analiza CPAG compară România cu Bulgaria, Cehia, Ungaria și Polonia, pentru perioada 2021-2024. În cazul României, autorii consideră că dinamica recentă a costului muncii a redus avantajul competitiv oferit anterior de salariile mai mici.
În 2024, companiile cu capital străin reprezentau aproximativ 3% din totalul întreprinderilor, dar asigurau 27% din locurile de muncă și aproape 41% din valoarea adăugată. Productivitatea acestora era de 1,9 ori mai mare decât cea a firmelor autohtone, în timp ce costul muncii pe persoană ocupată era de 2,2 ori mai ridicat.
Filialele provenite din Uniunea Europeană aveau circa 2% din numărul total al întreprinderilor, 19% din ocupare și 29% din valoarea adăugată. Germania, Franța, Italia, Țările de Jos și Austria se numără printre principalele țări de origine menționate în cercetare.
Totuși, comparația cu firmele străine din aceste economii arată un decalaj important. Pe baza datelor sectoriale, productivitatea filialelor străine din România ajunge la aproximativ 35% din nivelul celor analizate în statele occidentale. Prin comparație, indicatorul este de 50% în Cehia, 48% în Polonia și 46% în Ungaria.
Între 2021 și 2024, costul muncii pe persoană ocupată a crescut cu 54% în companiile autohtone, iar valoarea adăugată a avansat cu 39%. În companiile străine, creșterile nominale exprimate în euro au fost de 45%, respectiv 28%.
CPAG susține că România a înregistrat cea mai mare creștere a costului muncii raportat la valoarea adăugată dintre cele cinci economii analizate. Prin urmare, salariile mai reduse decât în Occident nu mai asigură singure un avantaj suficient, deoarece diferențele de productivitate diminuează efectul acestei economii.
Dezechilibrul este vizibil în special în industria prelucrătoare, unde firmele străine asigură aproximativ 51% din ocupare. În acest context, cercetarea indică investițiile în tehnologie, automatizare și procese industriale mai complexe drept posibile direcții de recuperare.
Într-un scenariu ilustrativ, CPAG estimează că apropierea productivității companiilor străine din industria prelucrătoare de 90% din media unor firme similare din Cehia, Ungaria și Polonia ar putea genera aproximativ 6,7 miliarde de euro în valoare adăugată suplimentară.
Un alt calcul indică un potențial de circa 9 miliarde de euro dacă productivitatea companiilor autohtone ar crește cu 10%. Aceste valori nu sunt prognoze, ci simulări menite să arate ordinul de mărime al unor beneficii posibile.
Interpretarea lor trebuie făcută cu prudență, deoarece rezultatele depind de atingerea unor niveluri ipotetice și de păstrarea celorlalți factori relevanți. Cu toate acestea, comparațiile sectoriale susțin ideea că investițiile productive pot contribui mai mult la convergență decât simpla extindere a ocupării.
Datele CPAG sugerează că avantajul competitiv bazat pe forță de muncă ieftină se restrânge. Pentru ca majorarea salariilor să rămână sustenabilă, investițiile trebuie legate de productivitate, tehnologie și valoare adăugată, nu doar de extinderea ocupării.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de Agenda Constructiilor.
