Un studiu coautorat de Cristina Alpopi analizează relațiile dintre educație și sănătate, pe de o parte, și mortalitatea copiilor sub cinci ani, pe de altă parte, în Europa de Est. Cercetarea, publicată în 2024, folosește date din 15 țări, pentru perioada 1993–2022. Autorii includ în analiză cheltuielile pentru sănătate, educația, urbanizarea, industrializarea, amprenta ecologică și șomajul. Rezultatele descriu asocieri statistice, nu dovezi că o singură variabilă produce direct schimbarea observată.
Analiza cuprinde 450 de observații și compară mai multe modele econometrice. Această abordare contează, deoarece o relație identificată într-un singur model poate depinde de metoda de estimare sau de specificația utilizată.
În modelul principal, o creștere cu 1% a cheltuielilor pentru sănătate este asociată cu o reducere de aproximativ 0,556% a mortalității copiilor. Pentru educație, estimarea indică o scădere de circa 0,110% la o creștere de 1% a nivelului educațional. Sursa cercetării evidențiază și rolul educației femeilor, prin accesul mai bun la informații despre nutriție, igienă și îngrijire medicală.
Totuși, aceste valori nu trebuie interpretate ca efecte garantate în fiecare țară. Ele reprezintă relații estimate pentru eșantion și pe termen lung, într-un context în care instituțiile, veniturile și accesul la servicii diferă între state.
Amprenta ecologică are o relație nefavorabilă cu indicatorul analizat. Modelul principal asociază o creștere de 1% a acesteia cu o majorare de aproximativ 0,0845% a mortalității. Industrializarea are, la rândul ei, o asociere pozitivă, estimată la circa 0,0648%, însă amploarea și semnificația relației diferă între modele.
Interpretarea nu este că dezvoltarea industrială ar fi automat nocivă. Autorii indică mai degrabă riscurile asociate poluării, infrastructurii insuficiente și unei dezvoltări fără standarde de mediu. Prin urmare, politica industrială și politica de sănătate publică nu pot fi analizate complet separat.
Urbanizarea apare în modelul principal asociată cu o reducere de aproximativ 0,528% a mortalității la o creștere de 1%. Rezultatul nu este însă la fel de robust în toate estimările. În modelul CS-ARDL, efectul este semnificativ pe termen scurt, dar nu și pe termen lung.
Șomajul este asociat în modelul principal cu o creștere de aproximativ 0,017% a mortalității la o majorare de 1%. Modelele suplimentare nu confirmă efectul cu aceeași forță statistică. Printre mecanismele discutate se numără reducerea veniturilor, insecuritatea alimentară, stresul și accesul mai dificil la servicii medicale.
În ansamblu, cercetarea realizată de Gheorghe H. Popescu, Elvira Nica, Tomas Kliestik, Cristina Alpopi, Ana-Mădălina Potcovaru Bîgu și Sorin-Cristian Niță susține o abordare transversală. Investițiile medicale contează, dar rezultatele pentru copii depind și de școli, mediu, locuri de muncă, infrastructură și capacitatea administrației de a furniza servicii.
Prin urmare, datele susțin o interpretare atentă a relațiilor dintre educație și sănătate și mortalitatea copiilor. Studiul arată că politicile publice trebuie privite împreună, deoarece accesul la servicii, condițiile economice și mediul pot influența simultan bunăstarea copiilor.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de Institutul pentru Politici Economice și Publice.
