Când Javier Milei a preluat președinția Argentinei, în decembrie 2023, economia combina inflație de aproximativ 211%, deficit bugetar, rezerve valutare reduse și restricții severe asupra pieței valutare. Seceta din 2023 diminuase exporturile agricole și veniturile fiscale, dar dezechilibrele erau mai vechi. Programul noului guvern a urmărit să rupă legătura dintre deficit, finanțare monetară, deprecierea peso și scumpirea importurilor, printr-o ajustare rapidă, cu efecte economice și sociale contradictorii.
Argentina ajunsese într-un cerc vicios: statul cheltuia mai mult decât colecta, iar atunci când împrumuturile deveneau greu accesibile, deficitul era finanțat inclusiv prin banca centrală. Creșterea cantității de pesos alimenta cererea de dolari, deprecierea monedei și scumpirea importurilor.
În 2023, diferența dintre cursul oficial și piețele paralele ajunsese, în anumite perioade, aproape de 90%. Controalele valutare și restricțiile la import încercau să limiteze fuga către dolar, dar au creat mai multe cursuri și au amplificat distorsiunile economice.
Prima intervenție majoră a fost o devalorizare puternică a cursului oficial, menită să-l apropie de realitatea pieței. Șocul s-a transmis rapid în prețuri: inflația lunară a ajuns la 25,5% în decembrie 2023, apoi a coborât la 20,6% în ianuarie, 13,2% în februarie și 11% în martie.
În paralel, guvernul a redus cheltuieli, transferuri, subvenții și investiții publice, urmărind eliminarea finanțării deficitului prin banca centrală. Potrivit datelor menționate în program, Argentina a trecut de la un deficit primar de aproximativ 3% din PIB în 2023 la excedent primar. În 2025, excedentul primar ar fi fost de circa 1,4% din PIB, iar rezultatul fiscal total de aproximativ 0,2%.
Ajustarea a comprimat cererea și a afectat veniturile reale. Economia s-a contractat cu aproximativ 1,7% în 2024, iar rata sărăciei a urcat de la 41,7% în semestrul al doilea din 2023 la 52,9% în primul semestru din 2024.
Ulterior, indicatorii sociali s-au ameliorat, sărăcia coborând la 38,1% în a doua jumătate a lui 2024, 31,6% în prima jumătate a lui 2025 și 28,2% în a doua jumătate a anului. Datele indicate pentru primul semestru din 2026 arată însă o creștere la 32,3%, semn că revenirea rămâne fragilă.
După șocul inițial, inflația lunară a coborât spre valori de câteva procente. Pentru august 2026 este indicată o creștere lunară de 1,7%, iar estimarea pentru finalul anului ar fi de aproximativ 25%, mult sub nivelul din 2023, dar încă ridicată pentru o economie stabilă.
Economia a revenit pe creștere, cu o estimare de 4,4% în 2025 și una de 3,6% pentru 2026, însă evoluția nu este liniară. În plus, reducerea controalelor valutare și a barierelor comerciale nu a eliminat dependența de finanțarea externă.
În aprilie 2025, FMI a aprobat un program de 20 de miliarde de dolari, iar Banca Mondială a anunțat un sprijin de până la 12 miliarde de dolari. Rezervele valutare rămân o vulnerabilitate: Argentina nu și-a atins toate obiectivele de acumulare, iar refacerea lor continuă să fie o prioritate.
Cazul Argentinei arată că stabilizarea nu este sinonimă cu prosperitatea. Ajustarea fiscală și monetară a oprit o spirală inflaționistă, însă a produs inițial recesiune și o creștere severă a sărăciei. Testul următor este transformarea stabilității în investiții, productivitate, venituri reale mai mari și creștere durabilă, într-o economie care trebuie încă să-și refacă rezervele și să-și reducă dependența de finanțarea externă.
