

Inspectorii antifraudă din ANAF au sesizat procurorii într-un caz în care două firme ar fi derulat tranzacții de 26 de milioane de lei fără o operațiune comercială reală în spate. Potrivit constatărilor fiscale prezentate de HotNews, documentele ar fi susținut achiziția unor produse software, însă livrarea nu s-ar fi realizat. Miza presupusă era o cerere de rambursare TVA de 7,5 milioane de lei. Stabilirea unei eventuale infracțiuni revine organelor de urmărire penală.
Schema descrisă de ANAF pornește de la o firmă care a declarat că a cumpărat software de la un furnizor. Pentru a justifica economic achiziția, compania ar fi prezentat o comandă de 24 de milioane de lei emisă de o a treia societate.
Comanda ar fi indicat că produsele urmau să fie revândute. Verificările fiscale au arătat însă că software-ul nu ar fi fost livrat clientului menționat, iar vânzarea nu s-ar fi concretizat. În plus, cumpărătorul nu ar fi putut prezenta documente comerciale care să descrie exact produsele achiziționate și valoarea lor.
Într-o operațiune comercială obișnuită, contractele, comenzile, facturile, specificațiile tehnice și dovezile de livrare ar trebui să contureze traseul bunului sau al serviciului. În cazul analizat, potrivit Fiscului, aceste elemente nu ar fi demonstrat existența unei livrări efective.
Facturile ar fi fost achitate printr-un credit revolving. Instrumentul funcționează ca o linie de finanțare: suma poate fi utilizată, rambursată și accesată din nou, în limita aprobată.
Problema semnalată de inspectori nu este existența creditului în sine, ci traseul ulterior al banilor. După ce furnizorul ar fi primit plata, acesta ar fi transferat sumele înapoi către client. Astfel, mișcarea financiară ar fi putut crea aparența unor achiziții plătite, deși banii s-ar fi întors la punctul de plecare.
Un asemenea circuit nu dovedește singur o infracțiune. El poate deveni însă un indiciu relevant atunci când este asociat cu lipsa produselor, absența livrării și documente comerciale insuficiente, susține perspectiva fiscală prezentată în sesizare.
TVA-ul plătit la cumpărări poate fi dedus din taxa colectată la vânzări. Dacă TVA-ul deductibil depășește suma datorată bugetului, firma poate solicita diferența printr-o cerere de rambursare TVA.
Mecanismul este legal și permite companiilor să recupereze taxa aferentă investițiilor sau achizițiilor reale. Riscul de fraudă fiscală apare atunci când facturile fictive sau supraevaluate măresc artificial TVA-ul deductibil.
În situația sesizată, compania ar fi cerut statului 7,5 milioane de lei. ANAF afirmă că a identificat indicii privind o tentativă de obținere fără drept a unor rambursări de la buget, faptă prevăzută la articolul 8 din Legea 241/2005.
Dosarul a fost transmis organelor de urmărire penală. Procurorii vor verifica dacă tranzacțiile au avut un scop economic real, dacă documentele au fost întocmite pentru a susține operațiuni inexistente și dacă cererea de rambursare a fost formulată în baza unor date nereale.
Sesizarea ANAF descrie un mecanism în care documentele comerciale și fluxurile bancare ar fi fost folosite pentru a susține o achiziție fără corespondent economic. Deocamdată, acestea sunt constatările Fiscului și indicii transmise procurorilor, nu o hotărâre judecătorească. Ancheta penală va trebui să stabilească dacă tranzacțiile au fost fictive și dacă cererea de 7,5 milioane de lei a urmărit obținerea necuvenită de fonduri publice.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de HotNews.ro.







