O primărie din trei nu și-a putut acoperi în 2025 cheltuielile salariale din venituri proprii, potrivit unui studiu realizat de Funky Citizens și citat de Digi24. Dezechilibrul financiar apare într-un context demografic dificil: populația a scăzut în 2.490 dintre cele 3.181 de unități administrativ-teritoriale analizate între 2016 și 2025. În multe comunități, baza fiscală se restrânge, însă aparatul administrativ trebuie menținut la un nivel minim.
Procentul indicat de analiză este de 30,9% din totalul unităților administrativ-teritoriale. Situația nu înseamnă neapărat că angajații nu au fost plătiți, ci că resursele proprii ale primăriilor nu au fost suficiente pentru finanțarea acestor costuri.
Scăderea numărului de locuitori afectează direct potențialul de colectare al unei localități. Mai puțini rezidenți înseamnă, în general, o bază mai îngustă pentru impozitele locale și pentru veniturile asociate activității economice.
Declinul demografic este puternic concentrat în anumite județe. Studiul menționat arată că, în Teleorman, 96 dintre cele 97 de localități au pierdut populație în intervalul analizat. În același timp, aproximativ 77% dintre localitățile care au crescut demografic se află la cel mult 35 de kilometri de o reședință de județ.
Această distribuție sugerează că avantajele economice și demografice se propagă mai ales dinspre centrele urbane către localitățile apropiate. Comunitățile aflate în afara acestor zone au acces mai redus la locuri de muncă și la surse consistente de venituri locale.
Un aparat administrativ are nevoie de un nivel minim de funcționare, indiferent dacă deservește câteva sute de persoane sau o comunitate mai numeroasă. De aceea, în comunele mici, cheltuielile salariale pot ocupa o parte disproporționată din resursele disponibile.
Potrivit analizei, doar 462 de primării, adică mai puțin de 15% din total, au avut suficiente venituri proprii pentru a acoperi atât salariile, cât și bunurile și serviciile necesare funcționării curente. Indicatorul arată că presiunea bugetară depășește strict problema plății personalului.
Interpretarea economică este că diminuarea veniturilor nu este însoțită automat de o reducere similară a costurilor administrative. Unele cheltuieli rămân rigide, în timp ce numărul contribuabililor și volumul activității locale scad.
Studiul indică diferențe importante între regiunile României. Regiunea București-Ilfov ajunge la 181% din media europeană a PIB-ului pe locuitor, în timp ce regiunea Nord-Est se situează la 47%.
Totodată, 91% dintre locurile de muncă destinate persoanelor cu calificare superioară sunt concentrate în cele 41 de zone urbane funcționale. Această concentrare explică, cel puțin în parte, de ce veniturile și populația se acumulează în jurul marilor centre, iar multe localități periferice rămân cu o bază fiscală redusă.
Studiul mai arată că 613 localități nu mai îndeplinesc pragurile demografice prevăzute de lege pentru rangul administrativ deținut. Cifra nu oferă, singură, o soluție de reorganizare, dar evidențiază distanța dintre criteriile stabilite în trecut și realitățile actuale.
Datele prezentate nu indică doar o problemă punctuală de execuție bugetară, ci o nepotrivire între actuala hartă administrativă, populație și activitatea economică. Fără soluții care să țină cont de aceste diferențe, presiunea asupra bugetului central și asupra serviciilor publice locale va rămâne ridicată.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de Digi24.
