De-dolarizarea avansează gradual, fără să fi devenit însă o ruptură de sistem. Ponderea monedei americane în rezervele valutare globale a coborât de la aproximativ 85% în 1977 și 73% în 2001 la circa 58% în prezent, potrivit unei analize publicate de IPS-Journal. Evoluția reflectă schimbarea centrului de greutate al economiei mondiale, ascensiunea Chinei și nemulțumirea unor state față de utilizarea sancțiunilor financiare. În același timp, dolarul își păstrează poziția dominantă în comerț, tranzacții valutare, plăți SWIFT și datoria emisă în afara Statelor Unite.
Un prim impuls vine din extinderea regimurilor de sancțiuni. Restricțiile aplicate Iranului, Rusiei și altor state au determinat guvernele vizate să caute canale de plată care să reducă expunerea la infrastructura financiară occidentală. După excluderea Rusiei din SWIFT, Moscova a încurajat plata parțială în ruble pentru unele tranzacții energetice și a discutat cu state africane decontări în monede naționale.
Aceste aranjamente nu elimină automat dolarul din relațiile comerciale, dar creează alternative și pot diminua dependența de moneda americană. În paralel, China încearcă să internaționalizeze renminbiul, deși moneda reprezintă încă mai puțin de 3% din rezervele oficiale mondiale, potrivit sursei. Franța și Arabia Saudită au convenit utilizarea renminbiului în anumite tranzacții cu petrol și gaze, iar Bangladesh s-a alăturat statelor care folosesc rupia în comerțul cu India.
Un alt pilon al diversificării este aurul. Analiza citată arată că băncile centrale cumpără volume de metal prețios fără precedent în seria de date începută în 1950. Aceste instituții au ajuns să reprezinte 33% din cererea lunară globală, iar nouă dintre primii zece cumpărători provin din lumea în curs de dezvoltare.
Aurul nu este o monedă de decontare comparabilă cu dolarul, însă poate funcționa ca rezervă de valoare și activ fără risc direct de sancțiuni asupra unei jurisdicții. Pentru unele state din Sudul Global, acumularea de aur și folosirea monedelor naționale fac parte dintr-o strategie mai largă de susținere a unei ordini multipolare.
Brazilia oferă un exemplu de politică externă care combină reducerea dependenței de dolar cu menținerea relațiilor în actualul sistem financiar. Guvernul lui Luiz Inácio Lula da Silva a promovat utilizarea Băncii Noii Dezvoltări, asociată BRICS, ca platformă pentru finanțare și comerț în afara dolarului.
Relația economică tot mai strânsă cu China a deschis discuții privind decontarea directă în renminbi și real. În 2022, schimburile comerciale braziliano-chineze au ajuns la 150,5 miliarde de dolari, potrivit sursei. Brazilia a explorat, de asemenea, împreună cu Argentina, ideea unei monede comune care ar putea reduce utilizarea dolarului în cadrul Mercosur, însă turbulențele macroeconomice și rezervele valutare reduse ale Argentinei limitează perspectivele imediate.
Limitele procesului sunt importante. Euro deține aproximativ 20% din rezervele valutare globale, dar renminbiul, rupia sau rubla nu oferă încă aceeași lichiditate, profunzime a piețelor și încredere internațională. De aceea, reducerea ponderii dolarului nu trebuie confundată cu înlocuirea sa.
Diversificarea monetară avansează, dar nu a produs încă o alternativă capabilă să înlocuiască dolarul la scară globală. Sancțiunile și rivalitățile geopolitice accelerează căutarea unor soluții regionale, iar aurul și monedele naționale oferă instrumente de reducere a riscurilor. În același timp, lichiditatea, infrastructura financiară și amploarea piețelor americane mențin dolarul în centrul sistemului. Rezultatul probabil este o ordine monetară mai plurală, nu sfârșitul rapid al supremației americane.
Vezi și: Dolarul își reduce ponderea în rezervele valutare globale, dar rămâne dominant — roconomia.ro.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de ips-journal.eu.
