Într-un moment în care piața transportului aerian din România este în expansiune, companiile autohtone sunt în colaps. Cazul Blue Air este emblematic: compania românească, care odinioară transporta 5 milioane de pasageri anual, a fost declarată falimentară zilele trecute de către Infinexa, firmă specializată în restructurări.
În realitate, Blue Air nu mai zbura de aproape trei ani, din 6 septembrie 2022, când și-a anulat toate cursele și a lăsat mii de români blocați pe aeroporturi. Motivul invocat atunci a fost poprirea conturilor de către Ministerul Mediului.
Deși statul român devenise acționar majoritar la Blue Air, nu a reușit să atragă niciun investitor. Falimentul era previzibil încă din 2023, când compania a intrat oficial în insolvență. Lipsa unui plan coerent de redresare, pasivitatea autorităților și incapacitatea de a asigura continuitatea au însemnat condamnarea definitivă a unui brand românesc care avea potențial.
În timp ce companiile românești se prăbușesc, piața este dominată categoric de operatori străini. Wizz Air deține peste 50% din piață, iar Ryanair consolidează rapid poziția a doua.
Practic, transportul aerian din România a fost preluat de jucători externi, fără ca autoritățile să fi pus în aplicare vreo strategie națională pentru consolidarea unor operatori locali. Rezultatul? O piață vulnerabilă, fără control românesc, dependentă de deciziile unor companii cu sediul în Ungaria, Irlanda sau alte țări.
România avea, altădată, o tradiție în aviație – Tarom fiind unul dintre cele mai vechi branduri din industrie. Însă, ani întregi de management politic, pierderi cronice și lipsa investițiilor au dus la o prăbușire continuă a acestui sector. Nici Tarom nu se află într-o situație solidă, supraviețuind cu infuzii financiare și restructurări periodice.
Piața este acum complet deschisă, dar lipsa unui operator românesc competitiv transformă România într-un simplu teritoriu de zbor pentru giganții străini. Cu toate acestea, nici Ministerul Transporturilor, nici autoritățile de reglementare nu au anunțat măsuri concrete pentru stimularea antreprenoriatului local sau atragerea de capital în industria aeriană națională.
Aviația românească a ajuns în punctul în care nu mai deține nici un actor național relevant în propria piață. Dintr-o industrie care putea deveni motor de dezvoltare regională și simbol al modernizării, a rămas doar amintirea unor zboruri ratate și promisiuni uitate.
Fără un plan național de redresare, fără investiții în infrastructură și companii autohtone, România riscă să rămână doar o pistă de aterizare pentru alții.