Fabrica de Celuloză și Hârtie Călărași, situată în orașul Călărași, a fost una dintre cele mai importante unități industriale din România în perioada comunistă, funcționând ca un pilon al producției de hârtie la nivel național. Înființată în anul 1963, această fabrică a fost destinată să dezvolte capacitățile de producție locale și să satisfacă cererea internă de produse din hârtie și celuloză.

În anii ’70 și ’80, fabrica a fost considerată una dintre cele mai eficient organizate unități, având capacități extinse de producție care permiteau atât acoperirea nevoilor locale, cât și posibilitatea exportului. Fabrica producea diverse tipuri de hârtie și carton, esențiale pentru ambalaje industriale și pentru presa scrisă, care se afla într-o perioadă de expansiune la acel moment.

După Revoluția din 1989, economia de piață și reformele structurale au adus schimbări semnificative în peisajul industrial din România. Privatizarea accelerată și restructurările investiționale au determinat o tranziție tumultoasă pentru multe fabrici, iar Fabrica de Celuloză și Hârtie Călărași nu a fost o excepție. În contextul unei piețe saturate și concurențiale, combinat cu instabilitatea economică, fabrica a întâmpinat dificultăți în menținerea rentabilității.

Anul 1995 a fost un moment de cotitură, când fabrica a fost supusă unui proces de privatizare eșuat, în încercarea de a atrage capital străin și de a moderniza instalațiile. Cu toate acestea, lipsa unui management eficient și infrastructura învechită au făcut ca acest plan să nu se materializeze, menținând fabrica într-o stare de declin progresiv.

În cele din urmă, fabrica a fost nevoită să își reducă semnificativ activitatea, sacrificând o mare parte din forța de muncă inițială. În anii 2000, această unitate industrială emblematică pentru orașul Călărași a fost închisă definitiv, precum multe altele în aceeași perioadă, reflectând dificultățile adaptării la noul context economic post-comunist.