Fabrica de Sticlă Avrig, localizată în județul Sibiu, a fost una dintre acele entități economice care, în perioada comunistă, au înregistrat succes datorită productivității și inovației lor tehnice. Având o tradiție de peste 100 de ani, cu rădăcini adânci în specificul meșteșugăresc al zonei, Avrig devenise la apogeul său, în anii ’70 și ’80, un simbol al perfecțiunii artizanale românești în fabricarea sticlei pentru uz casnic și decorativ.

Fabrica producea o gamă largă de produse din sticlă, cu un accent deosebit pe calitatea artistică. Cu o cerere internațională în creștere, Avrig furniza obiecte de sticlă atât pieței interne, cât și exporturilor necesare pentru susținerea economiei planificate a României socialiste. Printre clienții săi se numărau piețele din Europa de Vest și Statele Unite, unde produsele Avrig erau apreciate pentru designul lor distinctiv și măiestria fără compromisuri.

Însă, după 1989, schimbările economice și politicile de liberalizare au adus provocări majore. Cu o infrastructură care nu a fost adaptată la noile cerințe de piață și un management care nu a reușit să implementeze strategii eficiente, fabrica a început să piardă teren. Privatizările, având adesea mai mult un scop formal decât unul pragmatic, au avut efecte devastatoare, lipsa finanțărilor și nevoia urgentă de modernizare fiind motivele principale pentru declin.

În anii ’90, în ciuda eforturilor sporadice de a revitaliza producția prin parteneriate internaționale și modernizări parțiale, Avrig nu a reușit să se ridice la nivelul competitivității globale. În cele din urmă, fabricii i-a fost imposibil să supraviețuiască în contextul unei piețe care devenea din ce în ce mai concurențială. Până la începutul anilor 2000, fabricarea de sticlă la Avrig devenise doar o umbră palidă a ceea ce fusese odată.

Astăzi, locul care odată vibra de activitate și creație este un simbol al transformărilor dureroase prin care au trecut multe industrii din România post-comunistă. Deși eforturile de a păstra moștenirea culturală și tehnologică a fabricii continuă prin inițiative locale, Avrig rămâne un exemplu al dificultăților întâlnite în tranziția de la economia de stat la cea de piață liberă, un reminder al complexității adaptării la noile realități economice.