

Scăderea inflației anuale la 6,2% în august și reducerea deficitului bugetar oferă un tablou aparent favorabil. Totuși, relația dintre inflația și deficitul României trebuie analizată dincolo de mesajul politic. Ministrul interimar al Finanțelor, Alexandru Nazare, atribuie rezultatele atât unui efect statistic, cât și temperării cererii interne. Combustibilii rămân o sursă majoră de presiune. În plus, datele unei singure luni nu pot confirma singure o schimbare durabilă a tendinței economice.
Nazare susține că rata anuală a inflației a coborât de la 8,2% în iulie. În iunie, ministrul indicase un nivel de peste 10%.
O parte din reducere vine din baza de comparație. Scumpirile înregistrate în vara anului trecut ies treptat din calculul anual.
Acest efect statistic poate accelera dezinflația măsurată, fără să însemne ieftinirea generală a produselor. Prețurile rămân la niveluri superioare celor anterioare.
Ministrul afirmă că economia beneficiază și de factori fundamentali. El indică cererea internă mai temperată, deficitul redus și finanțarea mai puțin costisitoare.
Potrivit afirmațiilor sale, prețurile de consum, fără combustibili, au scăzut cu 0,08% în august. Alimentele s-au ieftinit cu 0,7% față de luna precedentă.
În schimb, benzina și motorina au consemnat creșteri de două cifre. Presiunea este atribuită pieței internaționale a petrolului, aflată în afara controlului direct al României.
Combustibilii influențează transportul și costurile companiilor. De aceea, o eventuală stabilizare a petrolului ar putea reduce presiunile secundare asupra prețurilor.
Nazare spune că deficitul din primele șapte luni este cu 37% mai mic decât anul trecut. Totodată, investițiile publice ar fi crescut cu 15 miliarde de lei.
Aceste cifre sunt prezentate ca dovadă că ajustarea fiscală nu a oprit proiectele publice. Totuși, amploarea corecției trebuie evaluată prin execuția anuală și structura cheltuielilor.
Ministrul estimează că dobânzile reprezintă aproximativ 3% din PIB. Aceste plăți consumă resurse care nu mai pot finanța direct servicii publice sau investiții.
Un deficit mai mic poate reduce presiunea asupra împrumuturilor. În timp, costurile de finanțare depind și de încrederea creditorilor, ratingul suveran și condițiile externe.
O inflație de 6,2% rămâne ridicată, chiar dacă ritmul anual de creștere încetinește. Ministrul recunoaște că puterea de cumpărare recuperată se reface cu întârziere.
Mesajul despre corecție fiscală trebuie privit și prin prisma anilor electorali. Majorările de salarii și pensii pot stimula consumul când oferta internă nu crește suficient.
Acest mecanism nu demonstrează automat o cauză politică pentru fiecare episod inflaționist. El arată însă riscul folosirii bugetului pentru creșteri de venituri neacoperite de productivitate.
Dacă banii suplimentari nu susțin producția și diversificarea ofertei, cererea poate alimenta importurile și scumpirile. În acest caz, veniturile nominale cresc, dar câștigul real se erodează.
Datele invocate de Alexandru Nazare indică o ameliorare, nu rezolvarea dezechilibrelor. Inflația rămâne ridicată, iar consolidarea fiscală trebuie verificată prin serii mai lungi. Reducerea deficitului poate susține stabilitatea doar dacă nu sacrifică investițiile productive. În lipsa unei oferte interne mai solide, majorările de venituri finanțate prin deficit pot alimenta din nou cererea și prețurile. Prin urmare, inflația și deficitul trebuie urmărite împreună, dar fără concluzii definitive după o singură raportare.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de Digi24.







