Contractul UM Cugir de 54 de milioane de euro marchează o investiție în producția românească de muniție NATO. Proiectul vizează utilaje construite pentru calibrul 12,7 x 99 mm. Țintele anunțate sunt minimum 80 de cartușe pe minut și o eficiență de cel puțin 85%. Totuși, informațiile publice rămân incomplete.
Uzina Mecanică Cugir a semnat contractul la 11 septembrie 2026, potrivit informațiilor publicate de Digi24. Valoarea anunțată este de 54 de milioane de euro.
Contractul finanțează furnizarea unor utilaje speciale, construite pentru producția elementelor de muniție. Echipamentele trebuie să permită fabricarea cartușelor NATO de calibru 12,7 x 99 mm.
Linia va produce trei variante de cartușe: M8, M20 și M33. Printre componente se află tubul, cămașa glonțului și ansamblurile de montaj.
Atribuirea s-a bazat pe cel mai bun raport calitate-preț. La procedură au fost depuse trei oferte, una din Belgia și două din Turcia.
Compania câștigătoare nu a fost anunțată în materialele disponibile. De asemenea, reprezentanții uzinei nu au precizat identitatea partenerului comercial.
Prin urmare, evaluarea publică a procedurii rămâne limitată. Fără ofertantul desemnat, nu pot fi verificate experiența tehnică, calendarul livrărilor și obligațiile contractuale.
Noua linie trebuie să atingă minimum 80 de cartușe pe minut. Eficiența operațională anunțată trebuie să fie de cel puțin 85%.
Aceste ținte descriu performanța tehnică a instalației, nu producția efectivă realizată. Rezultatele vor depinde de personal, materii prime, mentenanță și contractele de desfacere.
Contractul face parte dintr-un program estimat la 552,9 milioane de lei. Proiectul include modernizarea halei și dezvoltarea producției pentru calibrele 5,56 x 45 mm și 12,7 x 99 mm.
Modernizarea halei are alocate 74,5 milioane de lei din fonduri proprii. Capacitatea pentru calibrul 5,56 x 45 mm presupune aproape 68 de milioane de lei.
Cea mai mare componentă depășește 409 milioane de lei și vizează calibrul 12,7 x 99 mm. Finanțarea provine din sprijin guvernamental acordat în urmă cu doi ani și din resursele companiei.
Uzina din Cugir datează din 1799, când funcționa ca fabrică de fier și oțel în Imperiul Habsburgic. În 2004, compania s-a împărțit între Uzina Mecanică și Fabrica de Arme.
Istoria industrială arată că România a avut o bază manufacturieră capabilă să susțină producția militară. După 1990, investițiile insuficiente au redus competitivitatea și autonomia tehnologică.
Faptul că proiectul este prezentat drept cea mai mare investiție din ultimii 30 de ani arată amploarea întârzierilor. Conducerile succesive au tratat industria de apărare mai ales administrativ, nu strategic.
În locul unui program constant, sectorul a primit intervenții fragmentare și adesea întârziate. Această abordare a slăbit capacitatea de apărare și a mărit dependența de furnizori externi.
Investiția poate reface o parte din capacitatea pierdută, însă nu poate compensa singură decenii de neglijare. Rezultatul va depinde de continuitate, transparență, competență și contracte verificabile în industria de apărare.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de Digi24.
