Un studiu semnat de economista Monica Ioana Pop Silaghi analizează relația dintre creșterea economică și exporturi în zece țări din Europa Centrală și de Est. Pentru România, rezultatele susțin mai degrabă ipoteza că dezvoltarea economică precede extinderea exporturilor. Concluzia se menține și atunci când modelul include importuri de tehnologie și bunuri de capital, însă interpretarea trebuie raportată la perioada acoperită de date și la limitele cauzalității Granger.
Studiul „Exports-Economic Growth Causality: Evidence from CEE Countries”, publicat în Romanian Journal of Economic Forecasting, compară două ipoteze. Prima susține că exporturile generează creștere economică, în timp ce a doua pornește de la ideea că o economie mai productivă și mai competitivă ajunge ulterior să exporte mai mult.
Analiza include Bulgaria, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovenia și Slovacia. Pentru România și Bulgaria, datele se încheie în ultimul trimestru din 2006, iar seriile provin din Eurostat și acoperă PIB-ul real, exporturile reale și importurile reale.
Prin urmare, rezultatele descriu relații economice din perioada de tranziție și de apropiere de Uniunea Europeană. Ele nu reprezintă o evaluare directă a economiei românești din prezent.
Monica Ioana Pop Silaghi utilizează cauzalitatea Granger pentru a verifica dacă informațiile din trecut despre o variabilă îmbunătățesc anticiparea evoluției alteia. Dacă exporturile ajută la estimarea PIB-ului, modelul oferă suport pentru ipoteza export-led growth.
În sens invers, dacă datele despre PIB contribuie la prognozarea exporturilor, rezultatul susține ipoteza growth-led exports. Totuși, acest instrument nu stabilește o cauză absolută și nu afirmă că o singură variabilă explică întreaga evoluție economică.
În modelul bilateral, ipoteza potrivit căreia exporturile conduc creșterea economică nu este confirmată pentru România. Datele nu oferă suficient suport pentru ideea că majorarea exporturilor anticipează, în mod robust, o creștere economică ulterioară.
Relația inversă este validată. Pentru perioada analizată, evoluția economiei românești oferă informații relevante pentru anticiparea exporturilor, ceea ce indică un traseu de la dezvoltare către competitivitate externă.
Modelul extins introduce importurile, deoarece firmele pot avea nevoie de echipamente, tehnologie, materii prime și bunuri de capital pentru a produce competitiv. Într-o economie aflată în transformare, importurile nu pot fi încadrate automat într-o categorie negativă.
Pentru România, includerea acestor variabile nu validează ipoteza export-led growth. În schimb, relația de la creșterea economică spre exporturi rămâne prezentă, atât direct, cât și indirect, prin importurile de tehnologie și bunuri de capital.
Interpretarea sugerează că extinderea exporturilor presupune o bază internă de producție. Investițiile, infrastructura, stabilitatea macroeconomică, capitalul uman și productivitatea pot conta mai mult decât stimularea izolată a vânzărilor externe.
Rezultatele diferă între țări. În Cehia și Lituania, studiul identifică suport pentru relația exporturi-creștere în modelele care includ importurile, în timp ce pentru România, Ungaria și Slovenia este susținută direcția dinspre creștere economică spre exporturi.
Pentru România perioadei analizate, studiul susține mai degrabă traseul de la dezvoltare economică spre exporturi. Rezultatul nu elimină rolul comerțului exterior, ci arată că exporturile sustenabile depind de productivitate, investiții, tehnologie, infrastructură și competențe interne.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de Institutul pentru Politici Economice și Publice.
