
Când românii văd prețuri crescute în magazine, facturi tot mai mari, chirii sufocante sau locuințe inaccesibile, sunt mereu îndemnați să creadă că vina aparține altcuiva: ba comercianților, ba proprietarilor, ba „lăcomiei” unor companii.
Un narativ comod, dar fals.
Economia reală funcționează după o regulă simplă, pe care orice manual serios o consemnează de peste 100 de ani:
Inflația apare DOAR când guvernele cheltuie prea mult și tipăresc prea mulți bani.**
Orice altă explicație e fum, perdea, propagandă politică.
Deficitul bugetar – adică diferența dintre cât produce statul și cât cheltuie – este motorul inflației.
Când guvernul aruncă miliarde în piață fără acoperire în productivitate, fără investiții reale, fără venituri sustenabile, banii se devalorizează.
Cu cât sunt mai mulți bani „fără muncă” în economie, cu atât fiecare leu valorează mai puțin.
Restul este matematică elementară:
Nu „lacomia firmelor” produce inflație.
Nu „speculanții de chirii”.
Nu „restaurantele scumpe”.
Acelea sunt doar consecințe. Cauza este o singură:
De ce ni se spune că „prețurile cresc din cauza comercianților”?
Simplu: pentru că este o minciună convenabilă.
Dacă politicienii ar admite adevărul, atunci românii ar întreba firesc:
Adică exact cei care conduc țara.
Iar în România, în ultimii ani, cheltuielile publice au crescut în ritm demențial, mult peste posibilitățile reale ale economiei.
Poporul plătește.
Guvernul dă vina pe toți, în afară de sine.
Iar inflația devine noua formă de taxare: o taxă ascunsă, permanentă, care mănâncă tăcut din economiile fiecărui român.
Adevărul rămâne același, oricât l-ar cosmetiza politicienii:
Inflația vine din Palatul Victoria.**