Băncile din România au devenit simbolul unei economii strâmbe, în care cei care ar trebui să sprijine dezvoltarea reală sunt primii care profită de haos. Așa cum spune Petrișor Peiu, „economia a pierdut, dar există și un mare câștigător: băncile”. În timp ce țara abia respiră, sistemul bancar face profituri record fără să își asume vreun risc.

Politicienii au creat condițiile perfecte pentru acest dezechilibru. BNR, condusă de „același meșter Manole”, menține o dobândă cheie prea mică la o inflație prea mare, iar românii sunt deposedați de economiile lor. Rezultatul? Băncile iau bani ieftini de la populație și îi vând scump statului, care se împrumută compulsiv ca să-și acopere propriile eșecuri.

Doar în primele nouă luni, băncile au plătit 15,5 miliarde lei dobânzi către români, dar au încasat 36,8 miliarde lei de la stat și companii. De aici vine și profitul istoric de aproape 12 miliarde lei – bani scoși nu din investiții sau inovație, ci dintr-o schemă financiară între statul incompetent și bănci lacome. „Băncile s-au îmbogățit fără să facă nimic”, rezumă Peiu.

În timp ce profitul explodează, băncile închid filiale și concediază oameni. Peste 220 de angajați au fost trimiși acasă în 2025, iar 152 de sucursale au dispărut. Pentru ce să mai investească în oameni, când statul le garantează câștiguri uriașe fără efort?

Așa se explică și teatrul ieftin al bancherului olandez care protesta în Piața Victoriei. Nu striga pentru binele României, ci pentru menținerea unui sistem care îl îmbogățește. Astăzi vedem clar pentru ce „lupta”: pentru ca România să rămână paradisul profiturilor bancare și iadul antreprenorilor și al populației.