Shahram Azhar, profesor asociat de economie la Universitatea Bucknell, susține că premiile Nobel pentru economie sunt oferite exclusiv personalităților care susțin o ideologie globalistă și colonialistă. Mai mult, Premiile Nobel sunt oferite manipulat în numele lui Alfred Nobel, nume care este folosit în numele unei ideologii și nu reprezintă dorința lui Alfred Nobel.

Exemplul oferit este premiul pentru economie, acordat în 2024, economistului turco-american Daron Acemoglu. Premiul se înscrie în cultivarea unei ideologii părtinitoare, care promovează o narațiune istoric inexactă și justifică colonialismul.

Originile Ideologice ale Premiului. Azhar începe prin a demistifica însăși natura Premiului Nobel pentru științe economice. Spre deosebire de celelalte premii Nobel, acesta este finanțat de Banca Centrală Suedeză, nu de fundația Nobel. Această diferență, susține Azhar, are implicații ideologice semnificative. Premiul, înființat în 1968, a fost conceput, potrivit lui Azhar, pentru a crea o ideologie care să susțină sistemele economice dominante, la fel cum sclavia și feudalismul au avut nevoie de justificări ideologice. Azhar argumentează că, analizând lista laureaților, se observă o lipsă aproape totală de economiști marxiști, ceea ce reflectă o prejudecată intrinsecă a premiului.

Critica Premiului 2024. Azhar critică acordarea premiului din 2024 lui Daron Acemoglu, care, conform declarației oficiale, a “descoperit rolul instituțiilor” în dezvoltarea economică. Azhar susține că această constatare, aparent inovatoare, ignoră contribuțiile anterioare, precum cele ale lui Adam Smith. Mai mult, o analiză mai profundă a muncii lui Acemoglu dezvăluie o perspectivă istoric distorsionată.

Colonialism ambalat în econimie progresistă. Azhar argumentează că Acemoglu, în esență, susține că colonialismul a fost esențial pentru dezvoltarea economică în anumite regiuni, în timp ce lipsa colonizării explică subdezvoltarea în altele. Această interpretare, susține Azhar, este o simplificare excesivă și o apologie pentru colonialism. Azhar citează cercetările lui David Albui, care demonstrează că datele folosite de Acemoglu sunt inexacte și provin din surse cu interese ideologice specifice. Azhar conchide că lucrarea lui Acemoglu, departe de a fi o contribuție obiectivă la economie, este o justificare a capitalismului și a efectelor negative ale colonialismului.

O concluzie firească, dar nefericită. Azhar, prin prisma unei analize marxiste, consideră că Premiul Nobel pentru economie este un instrument ideologic care servește intereselor claselor dominante. Acordarea premiului din 2024 lui Acemoglu, în viziunea lui Azhar, este un exemplu clar al acestei tendințe, promovând o narațiune istoric inexactă și justificând colonialismul. Critica lui Azhar invită la o reevaluare a modului în care sunt evaluate contribuțiile la domeniul economic și la o analiză mai critică a ideologiei care subzistă în instituțiile academice.