Explorarea resurselor naturale nu este o loterie și nici un exercițiu improvizat, ci o succesiune de etape tehnice, costisitoare și atent planificate, fără de care un stat nu poate ști serios pe ce resurse se bazează. Acesta este mesajul transmis de Teodor Tender, președintele Consiliului de Administrație al Prospecțiuni S.A., care a vorbit despre lipsa de susținere pentru companiile din domeniu, întârzierile administrative și dificultățile din teren care fac activitatea tot mai greu de dus în România.

În intervenția sa, acesta a încercat să explice de ce explorarea trebuie privită ca o etapă strategică pentru economie și de ce blocajele din această fază afectează nu doar companiile implicate, ci și perspectivele energetice ale țării.

„În percepția publică, explorarea resurselor naturale poate părea o loterie: forăm și vedem, facem seismică și vedem. Realitatea este că explorarea este o succesiune disciplinată de pași și etape”, a declarat Teodor Tender.

El a insistat asupra faptului că prima fază, cea de prospecțiune și seismică, este esențială, pentru că oferă imaginea de ansamblu asupra subsolului și reduce riscul unor investiții ratate. În opinia sa, explorarea începe cu o „ecografie a pământului”, fără de care nu poți evalua serios potențialul unui perimetru.

„Ceea ce face Prospecțiuni este cea mai importantă fază, pentru că noi facem practic o ecografie a pământului, noi vedem ce este acolo”, a spus el.

Potrivit lui Tender, calitatea în explorare nu înseamnă doar tehnologie performantă, ci și capacitatea de a lua decizii fără autoamăgire, adică fără a merge mai departe pe baza unor date insuficiente sau prost interpretate. Într-un domeniu în care un singur foraj poate costa zeci sau sute de milioane de dolari, eroarea de evaluare devine extrem de scumpă.

„Calitatea în explorare înseamnă să iei decizii fără să te păcălești singur. Dacă ajungi să faci un foraj de 100 de milioane de dolari, 200 de milioane de dolari și nu găsești nimic, ce faci?”, a afirmat acesta.

Șeful Prospecțiuni S.A. a spus că riscul din explorare nu este doar geologic, adică legat de existența sau inexistența resursei, ci mult mai larg. El a enumerat riscul tehnic, riscul de calendar, riscul de mediu, riscul social și riscul administrativ, susținând că toate aceste componente pot bloca sau întârzia proiectele.

„Riscul înseamnă și riscul tehnic, dacă poți să execuți un proiect în siguranță. Riscul de calendar, pentru că avem proiecte pe care nu le putem desfășura iarna. Riscul de mediu, riscul social și riscul administrativ”, a explicat Teodor Tender.

Unul dintre cele mai apăsate puncte din discursul său a vizat lipsa de cooperare din partea autorităților locale și slaba înțelegere, la nivelul comunităților, a beneficiilor pe care le poate aduce explorarea. În opinia sa, multe administrații locale tratează proiectele din domeniu ca pe o problemă, deși ele pot însemna locuri de muncă, consum local și dezvoltare economică pentru zonele respective.

„Autoritățile locale nu înțeleg și nu vor să coopereze cu noi în găsirea de resurse, care până la urmă aduc un avantaj pentru comunitatea lor. Dacă se descoperă o resursă acolo, practic sunt locuri de muncă în localitate”, a spus acesta.

Tender a explicat că inclusiv în faza de explorare apar efecte economice locale directe. O campanie seismică aduce sute de oameni într-o localitate, iar aceștia folosesc servicii de cazare, alimentație, combustibil și logistică, ceea ce înseamnă venituri pentru comunitate.

„Noi, când mergem într-o localitate de 2.000-3.000 de locuitori și vin 300 de oameni în plus, toți au nevoie de cazare, de mâncare, de motorină. Asta creează avantaje și pentru localitatea unde se lucrează”, a declarat președintele Prospecțiuni S.A.

Cu toate acestea, susține el, activitatea nu doar că nu este sprijinită, ci devine din ce în ce mai greu de susținut financiar în România. A invocat întârzierile în lansarea Rundei 11 de licitații, despre care a spus că este așteptată de foarte mulți ani și că blocarea ei afectează descoperirea de noi rezerve.

„Runda 11, de exemplu, pe care ANRMPSG trebuie să o scoată de 15 ani pentru a avea rezerve noi, să putem să identificăm rezerve noi, nu se întâmplă nimic. ANRM nu face nimic”, a afirmat Tender.

El a acuzat statul că păstrează resursele „blocate în sertare”, fără să ofere mediului privat și economiei șansa de a le transforma în investiții și producție.

„Resursele pe care statul român ar trebui să le pună la folosința mediului privat și a populației, statul român preferă să le țină blocate în sertare, să țină dosare, să nu facă nimic”, a spus acesta.

În același timp, Tender a insistat că explorarea modernă trebuie să combine tehnologia cu responsabilitatea. A prezentat Prospecțiuni S.A. ca una dintre companiile importante din Europa de Est în acest domeniu și a spus că firma lucrează pentru mari jucători internaționali tocmai datorită echipamentelor și expertizei pe care le are.

„Noi, la Prospecțiuni SA, avem cea mai modernă tehnologie de explorare din România și din Europa de Est. Suntem între primele trei firme ca mărime. Am lucrat cu Chevron, cu Exxon Mobil, cu Shell, am lucrat cu toată lumea”, a declarat acesta.

Pe lângă tehnologie, el a ridicat și problema resursei umane, avertizând că România nu mai formează suficienți specialiști pentru acest sector. În lipsa unei baze educaționale solide, spune el, în câțiva ani companiile nu vor mai avea de unde recruta oameni pregătiți.

„Nu o să mai avem specialiști. În câțiva ani o să ajungem practic să stăm să căutăm specialiști din străinătate”, a afirmat Tender, invocând și numărul foarte mic de studenți care aleg specializări precum geofizica.

Un alt punct sensibil al intervenției a fost reacția unor ONG-uri și grupuri civice față de proiectele de explorare și exploatare. Teodor Tender a susținut că există campanii de dezinformare și acțiuni de blocare care au afectat proiecte importante din trecut și a dat exemplul protestelor împotriva unor lucrări seismice sau împotriva proiectului Neptun Deep.

„Nu e normal să vină presiuni de la actori străini, finanțați din Rusia, finanțați din alte părți, care doar vor să afecteze explorarea și exploatarea, ca România să nu aibă producție de sine”, a declarat el.

În acest context, a spus că explorarea trebuie făcută „uman”, adică prin comunicare clară cu oamenii din teren și prin explicații concrete despre ce presupun lucrările. Tender a susținut că, în practică, impactul unor utilaje precum vibratoarele seismice este mult mai redus decât se spune public și că multe temeri sunt alimentate de informații false.

El a mai atras atenția asupra competiției regionale, arătând că țările vecine avansează mai repede. A comparat situația din România cu cea din Ungaria și Ucraina, unde, spune el, licitațiile și proiectele seismice se desfășoară mult mai ritmic, inclusiv în condiții dificile.

„În Ucraina se fac 5-6 proiecte de seismică în fiecare an. În România de-abia dacă se fac două proiecte pe an”, a spus Teodor Tender, adăugând că în Ungaria licitațiile pentru perimetre noi se organizează la intervale mult mai scurte.

În opinia sa, România ar trebui să discute și despre o cooperare regională în exploatarea unor bazine comune, mai ales în zonele apropiate de graniță, acolo unde resursele nu se opresc la frontiera administrativă.

„Sunt foarte multe bazine petrolifere care se leagă, de exemplu, între România și Ungaria. Ungaria face o rundă de licitații o dată la șase luni și deja au început să exploateze în perimetre care sunt lângă granița cu România. În România nici măcar nu am făcut explorare”, a declarat acesta.

Mesajul final al lui Teodor Tender a fost că explorarea este etapa fără de care orice discuție serioasă despre resurse rămâne la nivel de presupunere. Fără date, fără prospecțiuni și fără foraje, un stat nu își poate construi nici politici energetice realiste, nici planuri economice coerente.

„Explorarea este etapa în care îți câștigi dreptul de a vorbi serios despre resurse. Dacă nu faci explorare, nu poți să afli niciodată ce e acolo. Dacă nu știi ce ai ca țară, nu poți să știi pe ce te poți baza”, a spus președintele Consiliului de Administrație al Prospecțiuni S.A.

Din discursul său reiese o critică mai amplă la adresa felului în care statul gestionează domeniul: puține proiecte, licitații întârziate, lipsă de coordonare, insuficientă susținere pentru companiile românești și o capacitate tot mai redusă de a forma specialiști. Într-un moment în care resursele energetice redevin temă strategică, avertismentul venit din industrie este că România riscă să rămână în urmă nu pentru că nu are potențial, ci pentru că nu își face temele la timp.