STUDIU. Cosma: Lanțurile alimentare germane depind de munca sezonieră vulnerabilă a românilor
STUDIU. Cosma: Lanțurile alimentare germane depind de munca sezonieră vulnerabilă a românilor

Lanțurile de aprovizionare cu produse proaspete din Germania au nevoie de o forță de muncă sezonieră pe care economia locală nu o furnizează în volum suficient. Studiul arată că muncitorii români ocupă această poziție deoarece acceptă intensități ridicate ale muncii, condiții inegale și forme de plată uneori insuficient transparente. Vulnerabilitatea lor nu este însă explicată doar prin diferența de salarii dintre România și Germania, ci printr-o combinație de venituri rurale mici, protecție socială limitată și mecanisme slabe de aplicare a regulilor.

Analiza este realizată de Valer Simion Cosma, Cornel Ban și D. O. Gabor și poartă titlul original The Human Cost of Fresh Food: Romanian Workers and Germany’s Food Supply Chains. Articolul a fost publicat în Review of Agrarian Studies, în 2020, și se concentrează asupra migrației sezoniere din România către agricultura germană, inclusiv în primele luni ale pandemiei de Covid-19.

Un studiu de caz calitativ

Autorii au realizat 25 de interviuri aprofundate cu muncitori sezonieri din județele Bistrița-Năsăud, Maramureș și Sălaj, în mai și august 2020. Cercetarea a inclus observație directă asupra transportului muncitorilor, lectura presei din România, Germania și Marea Britanie, analiza unor registre statistice și a literaturii de specialitate. Au fost purtate, de asemenea, discuții cu organizatori germani ai muncii și cu membri ai unei cooperative de producători din nordul României.

Metoda este importantă pentru interpretarea rezultatelor. Nu avem o estimare statistică a tuturor muncitorilor români din agricultura germană, ci o investigație aprofundată a unor comunități cu tradiție de migrație. Autorii subliniază că alegerea acestor regiuni a fost facilitată și de familiaritatea lor cu zona, toți fiind originari din acea parte a României.

De ce migrația rămâne atractivă

România are o populație rurală numeroasă, iar agricultura continua să angajeze 22% din forța de muncă activă în 2020, deși ponderea scăzuse de la 31% în 2010. Transformările de după 1989 nu au creat masa de ferme mijlocii profitabile anticipată de reformatori. Desființarea marilor exploatații, restituirea terenurilor, fragmentarea proprietății și degradarea infrastructurii de irigații au limitat posibilitatea obținerii unor venituri stabile din agricultură.

Structura terenurilor este puternic polarizată: fermele de peste 100 de hectare ocupă 52% din terenul arabil, în timp ce fermele de 10-50 de hectare reprezintă 4,5% din terenul deținut, iar restul revine exploatațiilor mici. În acest context, munca sezonieră externă devine o strategie economică rațională, chiar și în condiții sanitare riscante.

Studiul compară venitul net obținut în Germania în perioade sezoniere de aproximativ șase luni, estimat la 6.000 de euro, cu salariul minim net din România pentru două luni, de aproximativ 3.300 de euro. Comparația anualizată nu indică o diferență spectaculoasă, dar migrația poate fi adesea adăugată veniturilor obținute în România. Unii lucrători au contracte permanente acasă și negociază absențe temporare, astfel încât venitul sezonier devine un supliment.

Productivitate și putere de negociere

În ferme, plata era uneori legată de numărul de lăzi recoltate sau de cote stabilite verbal. Autorii descriu zile de lucru care puteau ajunge la 12-15 ore, fără zile libere regulate. Într-un exemplu prezentat în studiu, muncitorii erau plătiți cu 60 de cenți pentru o ladă de morcovi și 1,80 euro pentru una de ceapă. Un alt respondent relata un venit de circa 2.200 de euro pe lună, dar și zile de muncă de 12-15 ore, cu perioade de odihnă de numai câteva ore.

Economia acestor lanțuri se bazează pe disponibilitatea muncitorilor de a lucra intens și de a suporta condiții pe care lucrătorii locali le evită. Studiul leagă această disponibilitate de „dubla referință”: salariile și condițiile din România fac munca sezonieră germană relativ atractivă, chiar atunci când este dificilă. În același timp, experiența anterioară a muncii agricole interne, inclusiv în perioada socialistă și în primii ani ai tranziției, a normalizat plata la bucată și acordurile orale.

Pandemia și limitele aplicării regulilor

Înainte de pandemie existau alianțe între sindicate, organizații neguvernamentale, asociații agricole și grupuri religioase pentru apărarea lucrătorilor. Criza sanitară a redus însă capacitatea de control și a întărit dependența fermelor de forța de muncă sezonieră. Mulți muncitori au semnat contractele abia după sosire, iar unii nu au primit copii ale documentelor. În practică, plata pe oră putea fi înlocuită de cote sau înțelegeri informale.

Studiul menționează că în 2019 fuseseră inspectate mai puțin de 10% dintre ferme. În primele luni ale pandemiei, controalele sanitare au fost și mai rare, iar costurile de transport, care potrivit unor reguli trebuiau suportate de ferme, erau uneori reținute din plata muncitorilor. Cazarea aglomerată și respectarea imperfectă a carantinei au amplificat riscurile. Autorii relatează, pe baza surselor consultate și a mărturiilor, cazuri de lucrători bolnavi obligați să rămână în condiții improprii sau să continue munca.

Totuși, pandemia a făcut mai vizibile și forme de organizare colectivă. Sindicatele și organizația Faire Mobilität au oferit informare în limba română, au sprijinit conflicte de muncă și au contribuit la presiunea publică. Într-un caz, o grevă a permis muncitorilor să obțină un acord mai bun decât oferta inițială. În urma focarelor din abatoare și a presiunilor publice, Bundestagul a adoptat modificări care limitau folosirea intermediarilor și introduceau responsabilități directe pentru ferme și abatoare, cu aplicare prevăzută din ianuarie 2021.

Ce arată și ce nu poate demonstra cercetarea

Concluzia autorilor este că securitatea lanțurilor alimentare germane este susținută de o asimetrie socială: costurile pentru sănătate, bătrânețe și protecție socială nu sunt reflectate integral în plata muncii sezoniere. O parte din povară este transferată familiilor lucrătorilor și statului român. În același timp, existența sindicatelor și a instituțiilor germane creează oportunități de solidaritate și contestare, chiar dacă acestea nu au acoperire suficientă.

Fiind o cercetare calitativă bazată pe 25 de interviuri și pe câteva regiuni de origine, studiul nu poate măsura prevalența exactă a abuzurilor în întreaga agricultură germană și nu afirmă că toate fermele oferă aceleași condiții. Valoarea sa constă în explicarea mecanismelor prin care diferențele economice, istoria rurală și slaba aplicare a regulilor se combină pentru a face posibilă aprovizionarea cu alimente proaspete la costuri sociale ridicate.

Sursa: The Human Cost of Fresh Food: Romanian Workers and Germany’s Food Supply Chains

Alte articole

Economistii.ro este un proiect media non-profit dedicat promovării unei noi economii axate pe echitate, pe respectul față de ființa umană, față de resursele materiale și imateriale ale României.
@2025 economistii.ro - Toate drepturile rezervate