

Relația dintre învățământul superior și creșterea economică nu este tratată în acest studiu ca o simplă corelație între două serii. Autorii testează staționaritatea, direcția cauzală și existența unui echilibru pe termen lung pentru România și Republica Cehă. Rezultatul final este că numărul studenților din învățământul superior are un efect pozitiv semnificativ asupra PIB-ului pe locuitor în ambele țări, însă coeficientul estimat este de două ori mai mare pentru Republica Cehă.
Analiza este inclusă în lucrarea „Higher Education and Economic Growth. A Comparison between Czech Republic and Romania”, semnată de Bogdan Oancea, Richard Pospíšil și Raluca Mariana Drăgoescu. Studiul a apărut în 2017 în Prague Economic Papers, volumul 26, numărul 4, și utilizează date anuale pentru perioada 1980–2013.
Variabila dependentă este PIB-ul pe locuitor, iar învățământul superior este aproximat prin numărul studenților înscriși la nivelurile ISCED 5 și 6 la 100.000 de locuitori. A treia variabilă este cheltuiala publică pentru toate nivelurile de educație, exprimată ca procent din PIB. Autorii explică alegerea acestei măsuri prin disponibilitatea limitată a seriilor privind cheltuielile publice strict pentru învățământul superior.
Seriile sunt exprimate în logaritmi naturali. Testele ADF și Phillips-Perron arată că variabilele au rădăcină unitară în nivel și devin staționare după prima diferențiere. Prin urmare, toate sunt tratate ca serii I(1). Această etapă este importantă deoarece o regresie aplicată direct unor serii nestaționare poate produce o relație aparentă, fără semnificație economică reală.
În continuare, autorii folosesc testul Granger pentru a examina dacă valorile trecute ale unei variabile contribuie la prognozarea celeilalte. Cu două decalaje, rezultatul indică o cauzalitate de la numărul studenților către PIB-ul pe locuitor în ambele țări: statistica F este 4,56 pentru Republica Cehă și 6,67 pentru România. Relația dintre numărul studenților și cheltuielile publice este bidirecțională în Cehia, dar merge doar de la studenți către cheltuieli în România.
Autorii subliniază că testul Granger trebuie interpretat cu prudență în cazul seriilor nestaționare. De aceea, aplică metoda Johansen-Juselius și estimează modele VAR și VEC. Pentru România, modelul cu cele trei variabile nu identifică o relație de cointegrare. După eliminarea cheltuielilor publice pentru educație, modelul cu PIB-ul pe locuitor și numărul studenților indică o ecuație de cointegrare.
În cazul Cehiei, modelul inițial cu trei variabile este invalidat de testele de specificație, în special cele privind normalitatea și autocorelarea erorilor. După eliminarea cheltuielilor publice și restrângerea perioadei la 1990–2013, autorii găsesc o relație de cointegrare între PIB și numărul studenților. Această ajustare metodologică este esențială: concluzia finală nu este extrasă dintr-o singură specificație aplicată automat ambelor țări.
Ecuația estimată pentru Republica Cehă arată că o creștere cu 1% a numărului studenților este asociată cu o creștere de 0,42% a PIB-ului pe locuitor. Pentru România, coeficientul este de 0,20%. Coeficienții de ajustare negativi sugerează că PIB-ul pe locuitor este variabila endogenă care revine către relația de echilibru pe termen lung.
Funcția de răspuns la impuls indică o creștere permanentă a PIB-ului pe locuitor după un șoc pozitiv al numărului studenților în cazul Cehiei. Pentru România, efectul este inițial negativ în primii patru ani, urmat de o creștere pe termen lung. Autorii raportează și teste de stabilitate: reziduurile sunt compatibile cu distribuția normală, nu este identificată autocorelare, iar rădăcinile inverse, cu excepția celei impuse de modelul VEC, se află în cercul unitate.
Studiul măsoară învățământul superior prin numărul studenților, nu prin calitatea educației, rata de absolvire, competențe sau integrarea absolvenților pe piața muncii. Pentru Cehia, datele anterioare anului 1993 au fost reconstruite pe baza datelor pentru Cehoslovacia și a unei chei de repartizare 2:1. De asemenea, cheltuiala publică pentru educație nu rămâne în modelele finale. Prin urmare, rezultatele susțin o relație econometrică între dimensiunea învățământului superior și PIB-ul pe locuitor, fără a epuiza mecanismele prin care această relație poate apărea.
Sursa: Higher Education and Economic Growth. A Comparison between Czech Republic and Romania







