STUDIU. Stoehrel: Cum transformă armata suedeză videoclipurile și aplicațiile în instrumente de recrutare și marketing
STUDIU. Stoehrel: Cum transformă armata suedeză videoclipurile și aplicațiile în instrumente de recrutare și marketing

Videoclipurile militare nu sunt doar produse de divertisment atunci când sunt create și distribuite de o instituție de apărare. Aceasta este ideea centrală a analizei realizate de Rodrigo Ferrada Stoehrel asupra canalului de YouTube și aplicațiilor mobile ale Forțelor Armate suedeze. Studiul arată cum o combinație de imagini spectaculoase, jocuri interactive și narațiuni despre democrație poate contribui simultan la recrutare, la acceptarea publică a intervențiilor militare și la asocierea tehnologiei de apărare cu performanța comercială.

Articolul original, intitulat Politics, pleasure, violence: Swedish defence propaganda in social media, a fost publicat de Rodrigo Ferrada Stoehrel în MedieKultur Journal of media and communication research, în 2013. Autorul își construiește demersul pornind de la analiza discursului politic la Isabela și Norman Fairclough, de la relația putere/cunoaștere formulată de Michel Foucault și de la conceptul de afectivitate dezvoltat de Sara Ahmed.

Un corpus de videoclipuri și aplicații

Metodologia este calitativă și interdiscursivă. Stoehrel spune că a urmărit 141 de videoclipuri publicate pe canalul oficial al Forțelor Armate suedeze între 2008 și 2013, consultate ultima dată la 21 ianuarie 2013. În plus, a analizat două aplicații mobile, Our Defence și Our Reality. Din ansamblul materialului a identificat teme și strategii vizuale recurente, apoi a selectat pentru examinare aprofundată patru videoclipuri și jocul inclus într-una dintre aplicații.

Analiza a fost completată prin rapoarte guvernamentale, materiale de pe site-ul armatei, imagini distribuite de agenții foto, interviuri și articole de presă despre operațiunile militare internaționale și politica de securitate a Suediei. Studiul exclude filmele de informare publică bazate pe interviuri, reglementări sau reguli de instruire. În cazul YouTube, autorul se limitează la producțiile în care structura Combat Camera a avut responsabilitatea pentru producție, regie și distribuție.

Aplicația ca experiență corporală

Unul dintre mecanismele analizate este jocul din aplicația Our Reality. Utilizatorul primește, pe parcursul a șapte zile, sarcini prezentate drept simulări ale vieții unui soldat sau marinar. Unele cer activități fizice, precum efectuarea a 25 de flotări în cinci minute, iar altele presupun rezolvarea unor probleme grafice pe telefon. O sarcină îi cere utilizatorului să urmărească o persoană timp de 15 minute fără să fie descoperit.

Pentru Stoehrel, importanța aplicației nu constă numai în informația verbală despre cariera militară. Prin executarea sarcinilor în lumea offline, utilizatorul capătă o relație corporală și afectivă cu o realitate militară simulată. Granița dintre joc și conflict devine astfel mai puțin clară. În aceeași aplicație exista și posibilitatea de a depune online o cerere pentru instruirea militară de bază, ceea ce apropia divertismentul de recrutarea propriu-zisă.

Din perspectivă economică, acest mecanism poate fi înțeles ca o transformare a experienței militare într-un produs de comunicare. Studiul nu măsoară câți utilizatori au fost recrutați și nu demonstrează un efect cauzal asupra deciziilor lor. El arată însă cum designul aplicației pune în aceeași succesiune jocul, identificarea cu soldatul și accesul la procedura de înscriere.

De la tehnologie militară la valoare de piață

O a doua direcție a analizei privește videoclipurile despre echipamente. În filmul dedicat tancului Stridsvagn 122, capacitățile tehnice, muzica și efectele de montaj construiesc o prezentare spectaculoasă a vehiculului. Puterea de foc, mobilitatea și sistemele de control sunt integrate într-un format apropiat de videoclipul de performanță. Filmul se încheie cu afirmația că este „cel mai bun tanc”.

Autorul leagă această estetică de relația dintre instituția militară și industria de apărare. El citează cazul colaborării pentru Strv 122(B+), despre care un manager al BAE Systems a vorbit în termenii unor beneficii financiare concrete. Argumentul nu este că videoclipul vinde direct tancul. Mai degrabă, imaginile transformă tehnologia militară într-o experiență atractivă și contribuie la construirea unei nevoi pentru echipamente avansate.

Același tipar este urmărit în cazul avionului Gripen. Operațiunile de recunoaștere din Libia, desfășurate sub conducerea NATO, au furnizat imagini și experiență care puteau fi prezentate ca dovezi ale performanței aparatului. Studiul observă că intervențiile descrise oficial în termeni umanitari pot produce, în paralel, situații în care echipamentele sunt testate în teren și prezentate ca fiind „verificate în luptă”. În acest punct, granița dintre apărare, politică externă și logica pieței devine dificil de separat.

Două forme de adresare

Stoehrel distinge între o adresare „rațională” și una „fantasmatică”. Prima folosește imagini prezentate drept informație factuală și pune accent pe comportamentul disciplinat al militarilor. În videoclipul Swedes Under Fire in Afghanistan, soldații nu deschid focul după ce observă prezența femeilor și copiilor. Presa a interpretat secvența drept dovadă a respectării dreptului internațional chiar sub foc.

Totuși, autorul atrage atenția că realismul este construit prin selecție și montaj. Filmul durează aproximativ cinci minute și 26 de secunde și conține trei tăieturi, greu de observat deoarece sunt introduse în timpul mișcării sau al haosului inițial. Rezultatul este impresia unei relatări cronologice și neîntrerupte, deși materialul este editat.

Adresarea fantasmatică îl invită pe spectator să se vadă ca potențial erou. În Apply for Service Overseas, ruinele, soldații, copiii și steagul suedez sunt montate într-o narațiune despre salvare și eliberare. În Combat Camera, muzica, viteza crescută a imaginilor și succesiunea de avioane, nave, tancuri și arme produc o experiență de energie și adrenalină. Militarul este prezentat ca persoană curajoasă, solidară și capabilă să facă parte din ceva mai mare decât sine.

Ce afirmă și ce nu afirmă studiul

Concluzia lui Stoehrel este că aceste aplicații și videoclipuri funcționează ca o formă de marketing afectiv. Combaterea este reprezentată pe de o parte ca rațională și umană, iar pe de altă parte ca frumoasă, intensă și capabilă să ofere recunoaștere socială. Efectul urmărit de analiză nu se limitează la vizual: participarea, comentariile și distribuirea pot extinde mesajul în practici sociale și politice.

Studiul nu oferă o evaluare statistică a publicului și nu demonstrează că materialele au determinat recrutări ori vânzări de echipamente. De asemenea, nu susține că orice conținut militar digital are același efect. Concluziile se referă la corpusul ales, la perioada analizată și la interpretarea critică a imaginilor, aplicațiilor și discursurilor asociate. Forța argumentului constă în a arăta mecanismul prin care divertismentul poate deveni parte a unei infrastructuri de legitimare politică și de valorizare economică.

Sursa: Politics, pleasure, violence: Swedish defence propaganda in social media

Alte articole

Economistii.ro este un proiect media non-profit dedicat promovării unei noi economii axate pe echitate, pe respectul față de ființa umană, față de resursele materiale și imateriale ale României.
@2025 economistii.ro - Toate drepturile rezervate