Turismul românesc simte direct sărăcirea populației. Când românii abia își mai acoperă ratele, facturile, alimentele și cheltuielile de zi cu zi, concediul devine primul sacrificat. Hotelurile, pensiunile, restaurantele și micii antreprenori din zonele turistice plătesc nota de plată a unei economii slăbite.
Românii nu au renunțat la vacanțe pentru că nu mai iubesc muntele, marea sau satele frumoase ale țării. Au renunțat pentru că buzunarele sunt goale. Inflația, dobânzile mari, energia scumpă și taxele tot mai apăsătoare au tăiat din puterea de cumpărare.
Turismul nu trăiește din promisiuni, ci din clienți. Când salariile reale scad, când antreprenorii închid, când familiile se împrumută pentru strictul necesar, industria ospitalității intră în blocaj. Fiecare cameră goală înseamnă salarii puse în pericol, furnizori neplătiți și afaceri locale împinse spre faliment.
România are locuri superbe, tradiții, gastronomie, sate, munți, deltă și mare. Dar fără o clasă mijlocie puternică și fără venituri reale, turismul intern nu poate rezista.
Criza din turism este oglinda crizei economice. Când românii nu își mai permit câteva zile de odihnă în propria țară, problema nu este la turist. Problema este la statul care i-a golit buzunarele.
