România are prea puține companii listate la bursă, iar acest lucru arată slăbiciunea capitalului românesc. Economia reală funcționează cu firme mici, subfinanțate, dependente de credit scump și vulnerabile la orice criză.
O companie sănătoasă are nevoie de capital, nu doar de datorie. Are nevoie de bani pentru investiții, utilaje, tehnologie, extindere, cercetare și piețe noi. Dar în România, firmele sunt ținute într-o permanentă stare de supraviețuire: taxe mari, dobânzi ridicate, birocrație, energie scumpă și instabilitate fiscală.
Bursa ar trebui să fie un instrument de dezvoltare națională. Prin bursă, companiile pot atrage capital, pot crește, pot deveni competitive și pot păstra valoarea în economia românească. Dar dacă firmele nu ajung la bursă, dacă rămân mici și decapitalizate, atunci economia rămâne dependentă de bănci, importuri și finanțare externă.
Aceasta este una dintre marile probleme ale arhitecturii economice românești: prea puțin capital productiv, prea multă datorie, prea puțină viziune. Antreprenorii români muncesc, dar nu au instrumentele financiare prin care să se dezvolte rapid.
O țară prosperă are companii puternice, capitalizate, listate, transparente și capabile să concureze. România nu poate rămâne o economie de firme fragile, stoarse de taxe și împrumuturi. Fără capital românesc puternic, nu există prosperitate durabilă.
