Discursul istoric „Zeitenwende” susținut de fostul cancelar german Olaf Scholz în februarie 2022 promitea un nou început pentru Germania în contextul invaziei rusești din Ucraina. Schimbarea de paradigmă a fost urmată rapid de crearea unui fond special de datorie destinat reînarmării și de o modificare constituțională a frânei datoriei, coordonată de cancelarul Friedrich Merz, pentru a permite finanțarea cheltuielilor de apărare prin împrumuturi. Cu toate acestea, la patru ani distanță, eforturile de reînarmare ale Berlinului rămân blocate în slăbiciunile structurale care afectează aparatul de stat german de o lungă perioadă. Acest declin este vizibil în prima strategie de apărare a Germaniei, publicată în aprilie 2026. Documentul identifică corect amenințarea centrală cu care se confruntă Europa, menționând Rusia de 17 ori, însă analiza de ansamblu dezamăgește prin evitarea unei realinieri strategice urgente.

Guntram B. Wolff este un renumit economist german și profesor de economie politică la Universitatea din Erfurt. Acesta a ocupat funcția de director al think tank-ului Bruegel între 2013 și 2022, fiind autorul a numeroase studii de referință privind integrarea economică și politicile publice europene. În cea mai recentă analiză a sa, Wolff demontează argumentele Berlinului.

Obiectivul principal al strategiei germane ca Bundeswehr să devină „cea mai puternică armată convențională din Europa” până în anul 2039 este complet nerealist. Această țintă ignoră realitatea din teren, unde Ucraina și Rusia dispun fiecare de câte 130 de brigade călite în luptă și gata de luptă, în timp ce Germania are mai puțin de 10 brigade. În cadrul exercițiilor militare recente, forțele ucrainene înving în mod regulat unitățile NATO. În acest ritm, transformarea forțelor armate germane în cea mai puternică forță convențională de pe continent va necesita decenii întregi, dacă va fi vreodată realizabilă.

Punctul de plecare al unei strategii coerente trebuia să recunoască faptul că securitatea europeană poate fi organizată exclusiv în mod colectiv. Din păcate, când vine vorba despre apărarea colectivă, strategia germană pune în continuare accentul pe structurile NATO aflate sub conducerea Statelor Unite ale Americii. Reînarmarea este descrisă ca o modalitate prin care Berlinul dorește să devină un aliat militar și mai puternic al Washingtonului. Construirea unei alternative europene solide reprezintă o provocare complexă, alimentată inclusiv de incertitudinile legate de rezultatul alegerilor prezidențiale din Franța din aprilie 2027. Cu toate acestea, menținerea unei dependențe permanente de SUA este o eroare strategică. Franța, care discută în prezent extinderea umbrelei sale nucleare către partenerii europeni, este complet absentă din documentul german. În mod similar, rolul Regatului Unit și cel al Poloniei sunt ignorate.

În tot acest timp, ceilalți parteneri europeni progresează mult mai rapid. De exemplu, britanicii conduc Forța Expediționară Comună, o alianță de apărare din nordul Europei în care Ucraina, deținătoarea celei mai puternice armate de pe continent, reprezintă un partener central. Dimensiunea europeană lipsește inclusiv din achizițiile publice germane de tehnică militară. Companiile autohtone primesc 60% din comenzile Germaniei, valoare care s-a dublat din 2020, în timp ce achizițiile directe de la partenerii europeni sunt aproape inexistente. Ca urmare a acestei politici protecționiste, dependența de tehnologia americană persistă chiar și în segmentele unde există alternative europene viabile.

A doua mare slăbiciune a strategiei germane vizează calendarul tehnologic. Berlinul își propune ca orizont de timp perioada 2035-2039 pentru obținerea superiorității tehnologice în domeniul apărării. Acest termen este mult prea întârziat, având în vedere că evaluările oficiale ale NATO indică faptul că Rusia va fi pregătită să atace Europa până în anul 2029. Prin comparație, premierul britanic Keir Starmer a cerut deja modernizarea rapidă și implementarea lecțiilor învățate din războiul din Ucraina în cadrul Evaluării Strategice de Apărare a Marii Britanii din 2025. La Varșovia, premierul Donald Tusk a proclamat crearea unei „armate de drone” și a transformat modernizarea din perioada 2025-2039 într-o prioritate absolută a statului polonez. În schimb, cancelarul german pare să evite impunerea acestei modernizări tehnologice de urgență.

Din acest motiv, Bundeswehr continuă să achiziționeze echipamentele pe care le cunoaște deja, ignorând nevoile reale din teren. O pondere mică și în continuă scădere din bugetul german de achiziții este alocată armelor din „noua paradigmă”, care și-au dovedit eficiența pe frontul din Ucraina. Printre acestea se numără sistemele autonome, recunoașterea și controlul focului asistate de inteligență artificială, apărarea antiaeriană și antirachetă în rețea, războiul electronic și sistemele de combatere a dronelor. Regatul Unit și-a dublat cheltuielile absolute pentru această nouă paradigmă, iar Polonia a crescut de opt ori cota bugetară alocată acestor tehnologii față de perioada 2020-2021.

A treia deficiență majoră a strategiei germane este legată de implementare și logistică. Timpul de livrare pentru contractele de apărare germane variază între doi și patru ani, o durată similară cu cea din Marea Britanie sau Polonia. Însă, spre deosebire de aceste state, proporția comenzilor germane care nu au nicio dată finală de livrare publicată a crescut constant în ultimii cinci ani, ajungând în prezent la aproximativ 70%. La această problemă se adaugă absența unui sistem centralizat și automatizat de monitorizare a livrărilor. Un stat care plasează comenzi militare de peste o sută de miliarde de euro, dar nu poate monitoriza în timp real ce echipamente a primit efectiv, se confruntă cu o problemă administrativă gravă, ale cărei implicații depășesc cu mult sfera politicii de apărare.

Pentru a corecta aceste deficiențe, Germania trebuie să plaseze cooperarea regională, în special cu Ucraina și cu statele nucleu ale Europei, în centrul strategiei sale de apărare colectivă. Achizițiile și programele de instruire trebuie recalibrate în funcție de cerințele noii paradigme tehnologice, stabilind ținte clare pentru utilizarea dronelor și a platformelor bazate pe inteligență artificială. Ministerul Apărării de la Berlin are nevoie de o modernizare radicală pentru a asigura raportarea transparentă a comenzilor și livrărilor. Toate aceste măsuri radicale trebuie să aibă la bază o analiză strategică dură, lipsită de compromisuri. Cancelarul Friedrich Merz poartă responsabilitatea directă de a conduce această strategie de modernizare de care Germania are nevoie urgentă.