Un articol științific open access publicat în 2024 de Gina Ioan, Ionel Sergiu Pirju, Manuela Carmen Panaitescu și Tincuța Vrabie, în jurnalul Sustainability, lovește direct în una dintre cele mai convenabile minciuni ale discursului public: aceea că, dacă PIB-ul crește, viața oamenilor se îmbunătățește automat. Studiul compară România și Republica Moldova și arată că relația dintre creștere economică și bunăstare este mult mai fragilă decât lasă propaganda să se înțeleagă. Autorii spun limpede că dezvoltarea economică nu înseamnă doar cifre mai mari, ci efecte reale asupra satisfacției de viață, veniturilor, accesului la resurse, sănătății și oportunităților sociale.
Articolul, intitulat „Assessing Economic Development and Quality of Life: A Management Perspective on Romania and the Republic of Moldova”, insistă pe o distincție esențială: creșterea economică și dezvoltarea economică nu sunt același lucru. Autorii spun clar că dezvoltarea presupune transformări calitative, nu doar cantitative, iar o economie poate raporta avans statistic fără ca oamenii să simtă în viața lor mai multă siguranță, stabilitate sau speranță. Cu alte cuvinte, poți avea economie în creștere și societate frustrată în același timp.
Un alt punct foarte important din studiu este că indicele dezvoltării umane și indicatorii de progres social arată diferențe clare între cele două state, dar și limitele ambelor modele. Autorii notează că România și Moldova au înregistrat îmbunătățiri constante la indicatorii de dezvoltare umană, însă Moldova continuă să fie afectată de inegalități de venit și de migrație masivă a forței de muncă, iar România se confruntă la rândul ei cu problema inegalității veniturilor. Asta înseamnă că progresul statistic există, dar nu rezolvă automat fisurile sociale adânci care macină viața de zi cu zi.
Mai mult, analiza econometrică din articol arată că venitul național brut pe cap de locuitor influențează semnificativ PIB-ul pe cap de locuitor în ambele țări, dar alți factori, precum participarea forței de muncă și cheltuielile publice pentru educație, au efecte diferite și uneori paradoxale. Autorii observă chiar că, în cazul României, unele rezultate sugerează dezechilibre structurale și o relație imperfectă între politicile publice și bunăstarea reală. Cu alte cuvinte, nu orice cheltuială publică și nu orice creștere economică produc automat dezvoltare sănătoasă.
Cea mai dură concluzie vine însă la final: deși în ultimii 30 de ani condițiile de viață s-au mai îmbunătățit, România și Moldova se confruntă în continuare cu aceleași probleme structurale — emigrație masivă, spor demografic negativ, deficite bugetare în creștere, aparat bugetar prea mare și investiții fără efect real de multiplicare în economie. Autorii spun direct că aceste slăbiciuni fac diferența dintre producția reală și producția potențială și transformă creșterea economică într-una adesea nesustenabilă, fără fundație solidă pentru o creștere autentică a nivelului de trai.
Verdictul este simplu și șocant: România și Moldova nu duc lipsă doar de bani, ci de capacitatea de a transforma economia în bunăstare reală. Când creșterea rămâne în statistici, iar oamenii continuă să plece, sărăcia nu dispare. Doar își schimbă ambalajul.
