În România, munca este taxată excesiv. Pentru fiecare salariu plătit, statul încasează aproape încă o dată aceeași sumă prin contribuții și impozite. Antreprenorii și angajații susțin astfel un aparat public uriaș, în speranța că acești bani se vor întoarce în servicii mai bune, investiții și dezvoltare.
Realitatea este însă alta. În loc să finanțeze autostrăzi, spitale, școli moderne sau proiecte care să crească economia, o parte importantă din resurse este risipită pe cheltuieli neproductive, sinecuri, companii de stat ineficiente, contracte supraevaluate și privilegii acordate clientelei politice. Cetățeanul muncește, iar politicienii decid cum sunt cheltuiți banii, de multe ori fără responsabilitate.
Această risipă are efecte economice grave. Taxarea ridicată reduce competitivitatea firmelor românești, descurajează investițiile și împinge o parte din activitatea economică în zona gri. În același timp, deficitul bugetar continuă să crească, iar guvernele răspund prin noi taxe și împrumuturi. Se creează astfel un cerc vicios: statul cheltuiește peste măsură, iar nota de plată este trimisă tot celor care muncesc și produc.
România nu are nevoie de taxe mai mari, ci de un stat mai eficient. Fiecare leu colectat trebuie tratat cu respect, pentru că reprezintă ore de muncă ale românilor. Prosperitatea nu se obține prin împovărarea celor care creează valoare, ci prin eliminarea risipei, combaterea corupției și orientarea banului public către investiții care dezvoltă economia și cresc nivelul de trai. Numai astfel munca românilor va fi răsplătită, nu pedepsită.
