Creșterea numărului de șomeri și închiderea unui număr tot mai mare de firme reprezintă semnale că economia românească traversează o perioadă dificilă. În spatele fiecărei companii care își încetează activitatea se află locuri de muncă pierdute, investiții abandonate și familii afectate de nesiguranță.

Antreprenorii se confruntă cu o combinație periculoasă de probleme: taxe ridicate, costuri mari ale muncii, credite scumpe, birocrație excesivă și o legislație fiscală schimbată frecvent. În același timp, numeroși producători români trebuie să concureze cu importuri foarte ieftine, în timp ce costurile lor continuă să crească.

În aceste condiții, multe firme aleg să își reducă activitatea, să renunțe la investiții sau să închidă definitiv. Consecința directă este creșterea șomajului și diminuarea bazei economice care susține bugetul public. Paradoxal, atunci când mediul privat este împovărat excesiv, statul ajunge să încaseze mai puțin, nu mai mult.

O economie sănătoasă nu poate exista fără un sector privat puternic. Fiecare antreprenor care renunță la afacere înseamnă mai puține locuri de muncă, mai puțină producție și o dependență mai mare de importuri.

România are nevoie de un parteneriat real între stat și mediul de afaceri. Reducerea birocrației, stabilitatea fiscală, diminuarea poverii asupra muncii și facilitarea accesului la finanțare trebuie să devină priorități. Antreprenorii nu cer privilegii, ci reguli predictibile și condiții în care munca, investițiile și inițiativa să fie încurajate, nu descurajate.

Viitorul economiei românești depinde de capacitatea statului de a sprijini pe cei care produc, investesc și creează locuri de muncă, nu de a-i transforma în principala sursă de acoperire a dezechilibrelor bugetare.