România a obținut în 2025 o recoltă record de 12,69 milioane de tone de grâu, cu 36,6% mai mare decât în anul precedent. Producțiile de porumb și floarea-soarelui au crescut, de asemenea, cu aproximativ 30%, respectiv 36%. În loc să reprezinte o sursă sigură de prosperitate, abundența a pus însă o presiune uriașă asupra prețurilor primite de fermieri.

Problema nu este că România produce prea multe cereale, ci că nu mai are suficientă zootehnie și industrie agroalimentară pentru a le transforma în carne, lapte, brânzeturi, făină, produse de panificație sau alimente procesate. Efectivele de porcine sunt astăzi la mai puțin de jumătate din nivelul anului 2006, iar o mare parte din furajele românești nu își mai găsesc cumpărători în fermele din țară.

Fermierii sunt astfel obligați să vândă rapid cerealele ca materie primă, la prețurile dictate de bursele internaționale, de transportatori și de portul Constanța. OECD confirmă că exporturile agroalimentare românești sunt concentrate în produse cu valoare adăugată redusă și slab integrate în lanțurile industriale.

Rezultatul este absurd: exportăm grâu și porumb ieftin, apoi importăm carne și alimente scumpe. În primele 11 luni din 2025, sectorul alimentelor și animalelor vii a produs un deficit comercial de aproximativ 3,65 miliarde de euro.

Guvernele au împărțit subvenții, dar nu au construit lanțuri economice. Fără zootehnie, abatoare și fabrici, recolta bogată nu îmbogățește satul românesc, ci îi reduce veniturile.