Conform unui raport recent publicat de The Wall Street Journal și detaliat de expertul american Larry C. Johnson, președintele Donald Trump evaluează în privat posibilitatea de a declara victoria împotriva Iranului, punând astfel capăt războiului fără a obține un nou acord nuclear ferm. Informațiile indică faptul că liderul de la Casa Albă a sugerat consilierilor săi apropiați că ar fi dispus să extindă o încetare a focului pe termen nelimitat. Această decizie ar încheia efectiv conflictul militar, cu condiția ca programul nuclear al Teheranului să fie ținut sub control, iar traficul comercial prin Strâmtoarea Ormuz să revină la normal. O astfel de schimbare radicală de strategie ridică numeroase semne de întrebare pentru securitatea energetică globală și pentru viitorul economic al Europei.

Analiza pe care o aprofundăm îi aparține lui Larry C. Johnson, un fost ofițer de informații al agenției CIA și oficial al Departamentului de Stat al SUA, recunoscut pentru competențele sale în contraterorism și securitate internațională. Acesta a publicat de-a lungul carierei o serie de evaluări critice asupra deciziilor strategice luate de Washington, oferind o perspectivă obiectivă și ancorată în realitățile dure din Orientul Mijlociu.

În întâlnirile desfășurate în ultima perioadă la nivel înalt, președintele Trump și-a exprimat convingerea că Iranul este în prezent incapabil să își reactiveze ambițiile nucleare. Această siguranță derivă din distrugerile masive provocate infrastructurii nucleare iraniene în timpul Operațiunii Midnight Hammer din luna iunie a anului 2025. Liderul american este de părere că tehnologiile de supraveghere și capacitățile de spionaj ale Statelor Unite vor detecta imediat orice inițiativă iraniană de reconstrucție. De asemenea, perspectiva unor noi lovituri aeriene devastatoare ar servi drept un element de descurajare permanent. Din punctul de vedere al oficialilor americani citați în presă, armata și-a îndeplinit toate obiectivele majore, prioritatea absolută a administrației devenind acum garantarea fluxurilor de resurse energetice pe piețele lumii. Pentru ca ostilitățile să se încheie definitiv, Statele Unite așteaptă ca Iranul să permită tranzitul liber al navelor comerciale, angajându-se în schimb să ridice complet blocada navală impusă asupra porturilor iraniene.

Larry C. Johnson privește această ipoteză geopolitică cu o doză mare de scepticism. El argumentează că ideea conform căreia programul nuclear a fost anihilat în totalitate reprezintă o fantezie, o afirmație hazardată a administrației de la Casa Albă. Acceptarea acestei ipoteze de către președintele american elimină o barieră majoră din calea negocierilor. Până de curând, Washingtonul folosea mediatori din Pakistan pentru a forța Iranul să discute exclusiv despre infrastructura sa nucleară, condiționând orice reducere a sancțiunilor sau deblocare a fondurilor de acest aspect esențial. Teheranul a menținut o poziție fermă și complet opusă, solicitând ridicarea imediată a blocadei, anularea sancțiunilor și recunoașterea suveranității sale totale asupra apelor din Golful Persic înaintea oricăror altor concesii.

Dacă decizia Casei Albe de a se retrage depinde integral de permisiunea acordată de Iran pentru redeschiderea traficului internațional, șansele unui acord rapid și fără costuri majore sunt aproape nule. Realitatea navigabilă a fost schimbată fundamental de autoritățile de la Teheran. Iranul a implementat reguli stricte prin intermediul noii Autorități a Strâmtorii Golfului Persic (PGSA), un organism ale cărui reglementări au intrat în vigoare la finalul lunii aprilie. Consiliul Suprem de Securitate Națională din Iran a confirmat oficial rolul acestei instituții de a administra un sistem riguros, bazat pe permise de tranzit. Fiecare navă este acum obligată să prezinte o declarație detaliată care să ateste informații sensibile despre proprietari, contractele de asigurare, membrii echipajului și tipul exact al încărcăturii transportate. Acest mecanism administrativ stufos implică și perceperea unor taxe considerabile pentru servicii specializate. Johnson subliniază clar că Iranul va refuza categoric să facă pași înapoi în privința acestui sistem suveran de control maritim.

Refuzul navelor internaționale de a se conforma acestor reguli a generat deja tensiuni grave pe rutele comerciale. Forțele iraniene au deschis focul asupra a cel puțin cinci nave comerciale care au încercat să traverseze canalul navigabil omanez fără a respecta protocolul strict dictat de PGSA. În ciuda promisiunilor sale anterioare de a riposta militar la fiecare acțiune ostilă de acest fel, președintele Donald Trump a ales surprinzător să nu ordone noi atacuri. Această reținere ascunde temeri uriașe legate de stabilitatea economică globală, aspect pe care presa economică de specialitate este obligată să îl expună cititorilor și investitorilor.

Miezul deciziilor actuale luate la Washington este reprezentat de prețul intern al carburanților și de pericolul unei recesiuni iminente. Larry C. Johnson avertizează publicul că economia mondială se confruntă cu un deficit global sever de motorină și combustibil pentru aviație. Efectele acestui deficit de ofertă asupra prețurilor devin tot mai acute pe măsură ce trece timpul. Infrastructura vitală de extractie, rafinare și transport din regiunea Golfului Persic a suferit avarii structurale imense în ultimele luni, iar repararea acesteia este blocată de obstacole logistice critice. Personalul calificat de întreținere a părăsit de mult timp statele arabe din zonă din motive de siguranță, iar uriașele depozite de piese de schimb necesare pentru repunerea în funcțiune a terminalelor energetice au fost complet distruse de bombardamente. Prin urmare, lipsa cronică a produselor rafinate de pe piața globală va persista pentru luni întregi de acum înainte, afectând grav costurile de producție, cheltuielile de transport și ratele inflației în economiile profund interconectate.

Calculul politic și economic al liderului american este dominat acum de apropierea alegerilor legislative din Statele Unite, programate pentru luna noiembrie. Echipa de la Casa Albă recunoaște că prelungirea închiderii parțiale a Golfului Persic până la începutul toamnei ar putea declanșa o criză economică de proporții istorice, aducând consecințe dezastruoase pentru nivelul de trai al alegătorilor. Această anxietate privind creșterea necontrolată a prețului energiei îl determină pe președintele american să caute o ieșire rapidă din zona de conflict, fiind tentat să declare victoria și să retragă forțele militare armate din teatrul de operațiuni. Pentru țările europene, inclusiv pentru mediul de afaceri din România, concluzia analizei rămâne un semnal major de alarmă. Chiar dacă armele vor tăcea și violența militară se va opri, efectele distrugerii infrastructurii petroliere și costurile suplimentare impuse de noul regim maritim iranian vor continua să alimenteze inflația și să pună o presiune severă pe economia mondială.