Inflația ultimilor ani a lovit puternic în puterea de cumpărare a românilor. Cu aceiași bani cumpărăm mai puțină mâncare, plătim mai greu facturile, ratele și serviciile, iar creșterile salariale sunt în bună parte înghițite de scumpiri.
Vina nu poate fi aruncată asupra românilor care muncesc și produc. Problema fundamentală este un stat administrat ineficient, parazitat politic și incapabil să-și adapteze cheltuielile la posibilitățile reale ale economiei.
De ani întregi, statul consumă mai mult decât poate susține economia prin venituri, iar diferența este acoperită prin deficite și împrumuturi. Când dezechilibrele devin permanente, factura ajunge inevitabil la populație: prin taxe, dobânzi, deprecierea puterii de cumpărare și reducerea spațiului pentru investiții.
Inflația are și cauze externe, dar acestea nu pot servi drept scuză pentru propriile dezechilibre bugetare. Un stat responsabil folosește perioadele de creștere pentru a-și consolida finanțele, nu pentru a construi noi cheltuieli permanente.
Acest ritm nu poate continua la nesfârșit. Există o limită până la care economia privată poate finanța ineficiența statului.
România se apropie periculos de această limită. Dincolo de ea nu mai discutăm despre câteva procente în plus la taxe sau inflație, ci despre riscul unei corecții economice și sociale severe.
Românii produc. Problema este că statul consumă mai mult decât își poate permite țara.
