România începe să arate rezultate în reducerea deficitului bugetar, însă această corecție vine într-un moment în care economia înaintează extrem de greu. Datele pentru prima jumătate a anului 2026 indică un deficit de aproximativ 2% din PIB, comparativ cu 3,64% din PIB în perioada similară din 2025.
Este o îmbunătățire importantă pentru finanțele statului, mai ales după anii în care dezechilibrul bugetar a devenit una dintre principalele vulnerabilități ale României. OECD arăta în raportul său economic din martie că deficitul bugetar ajunsese anterior la 9,3% din PIB, pe fondul unor creșteri importante ale cheltuielilor cu salariile publice și pensiile și recomanda existența unui plan credibil de consolidare fiscală pe termen mediu.
Reducerea deficitului este necesară, dar apare o altă problemă: economia aproape că nu mai crește. Comisia Europeană estimează pentru 2026 un avans real al PIB de doar 0,1%, ceea ce înseamnă practic stagnare.
Această combinație explică una dintre marile dificultăți ale politicii economice actuale. Statul trebuie să cheltuiască mai responsabil și să reducă deficitul, dar în același timp trebuie să evite sufocarea economiei printr-o ajustare care să lovească excesiv investițiile, companiile și veniturile populației.
Pe termen scurt, măsurile de consolidare fiscală pot reduce consumul și cererea internă. Pe termen lung însă, menținerea unor deficite foarte mari ar însemna datorie publică suplimentară, costuri mai mari cu dobânzile și mai puțini bani disponibili pentru investiții, educație, sănătate sau infrastructură.
Există totuși o diferență esențială între reducerea deficitului prin eficientizarea statului și reducerea lui predominant prin transferarea costurilor către economie. O consolidare sănătoasă presupune controlul cheltuielilor, investiții publice eficiente, combaterea risipei și o colectare mai bună, nu doar găsirea unor surse suplimentare de venit.
Bugetul pentru 2026 a fost construit în jurul unei ținte de deficit de 6,2% din PIB și al unei creșteri economice de 1%. Evoluțiile ulterioare arată însă cât de dificil este mediul economic: estimarea Comisiei Europene de numai 0,1% este mult mai prudentă decât ipoteza de creștere folosită la construcția bugetară.
Miza următoarelor luni va fi, prin urmare, nu doar dacă România reușește să reducă deficitul, ci și cum o face. O țară nu poate trăi permanent pe datorie, dar nici nu își poate construi prosperitatea exclusiv prin tăieri și taxe. Fără investiții, productivitate, infrastructură și un sector privat capabil să se dezvolte, echilibrarea contabilă a bugetului riscă să vină într-o economie care produce prea puțină creștere pentru a susține nivelul de trai pe termen lung.
