Industria din România a trecut printr-o transformare profundă după 1990. Milioane de locuri de muncă industriale au dispărut, iar revenirea ulterioară a fost doar parțială.

Aceasta este imaginea prezentată de Mădălina Tocan și Oana Chindriș-Văsioiu într-un studiu publicat în 2026. Cercetarea analizează ocuparea industrială din România pe parcursul a peste trei decenii.

Studiul se intitulează „Employment in Industry: An Analysis from the Perspective of Reindustrialization in Romania”. Acesta a fost publicat în revista științifică Hyperion Economic Journal, volumul 13, numărul 1.

Industria din România după 1990

Mădălina Tocan și Oana Chindriș-Văsioiu analizează perioada 1991–2023. Evoluția ocupării permite identificarea transformărilor structurale produse în economia românească.

Prima etapă este caracterizată printr-o reducere puternică a ocupării industriale. Restructurarea economiei a însemnat dispariția sau restrângerea multor capacități de producție.

Ulterior, aderarea la Uniunea Europeană și investițiile străine au contribuit la o revenire. Totuși, autorii vorbesc despre o reindustrializare parțială, nu despre refacerea vechii structuri industriale.

În ultima perioadă analizată apare mai degrabă o stabilizare. Astfel, reindustrializarea nu continuă în același ritm.

Reindustrializarea României a rămas incompletă

România păstrează o pondere importantă a ocupării industriale. Din această perspectivă, țara rămâne mai dependentă de industrie decât numeroase economii occidentale.

Acest lucru poate reprezenta un avantaj. Industria generează exporturi, locuri de muncă și cerere pentru numeroase servicii conexe.

Însă dependența poate deveni și vulnerabilitate. Competitivitatea bazată predominant pe costuri reduse ale muncii are limite evidente.

Salariile cresc odată cu dezvoltarea economică. În consecință, România nu poate concura permanent doar prin avantajul costului salarial.

Următoarea etapă trebuie să fie bazată pe productivitate. Pentru aceasta sunt necesare capital, tehnologie, competențe și inovare.

Industria din România intră într-o nouă competiție

Studiul evidențiază două transformări majore: digitalizarea și tranziția către o economie cu emisii reduse. Ambele modifică profund producția industrială.

Automatizarea reduce avantajul economiilor bazate pe forță de muncă ieftină. În schimb, crește importanța personalului calificat și a investițiilor tehnologice.

Totodată, costul energiei devine esențial pentru competitivitatea industrială. Industriile energointensive sunt deosebit de sensibile la diferențele dintre piețele energetice.

Prin urmare, politica industrială trebuie corelată cu politica energetică. O economie nu poate construi industrie competitivă fără energie disponibilă și predictibilă.

România are nevoie de industrie cu valoare adăugată mai mare

Reindustrializarea nu trebuie să însemne reconstruirea economiei anilor 1980. Structura economiei mondiale s-a schimbat fundamental.

România trebuie să urce în lanțurile de valoare. Producția de componente trebuie completată prin cercetare, proiectare și dezvoltarea produselor proprii.

Această transformare presupune investiții în capitalul uman. Universitățile și învățământul tehnic devin astfel componente ale politicii industriale.

În același timp, firmele românești trebuie sprijinite să crească. O economie industrială sănătoasă nu poate depinde exclusiv de capitalul multinațional.

Reindustrializarea trebuie să devină politică economică

Cercetarea Mădălinei Tocan și Oanei Chindriș-Văsioiu arată că România nu și-a pierdut caracterul industrial. Însă revenirea după dezindustrializare a fost incompletă.

Această constatare trebuie privită ca un avertisment. Menținerea industriei existente nu este suficientă pentru următoarele decenii.

Industria din România trebuie să treacă de la avantajul costului către avantajul productivității. Altfel, schimbările tehnologice pot eroda actuala poziție competitivă.

Reindustrializarea României trebuie să însemne investiții, tehnologie, energie competitivă și capital uman. Mai ales, trebuie să însemne mai multă valoare creată în România.

Sursa științifică

Mădălina Tocan, Oana Chindriș-Văsioiu, „Employment in Industry: An Analysis from the Perspective of Reindustrialization in Romania”, Hyperion Economic Journal, vol. 13, nr. 1, 2026.

Studiul analizează evoluția ocupării industriale din România în perioada 1991–2023.