România are un potențial de creditare important, însă firmele performante nu se grăbesc să contracteze împrumuturi. Datele BNR arată că aproape 13.700 de companii fără credite active ar putea accesa finanțări suplimentare. Calculul nu indică automat o cerere solvabilă sau investiții profitabile. Dobânzile ridicate și riscul refinanțării pot transforma finanțarea bancară într-o vulnerabilitate.
BNR a identificat aproximativ 27.800 de companii performante. Evaluarea a luat în calcul rezultatele și continuitatea activității.
Dintre acestea, circa 13.700 nu aveau credite bancare active în martie 2026. Pentru aceste firme, banca centrală estimează un potențial de creditare de peste 321 miliarde de lei.
Adăugat la soldul actual al finanțărilor corporate, estimat la 260 miliarde de lei, volumul teoretic depășește 580 miliarde de lei. Această valoare arată o capacitate posibilă, nu o prognoză privind contractarea efectivă a împrumuturilor.
Firmele pot renunța la credite deoarece nu au proiecte de extindere. Unele preferă să investească gradual, folosind resursele proprii.
Dobânzile bancare din România sunt ridicate față de media europeană. Acest nivel mărește costul oricărei investiții finanțate prin împrumut.
O companie care se extinde prin credit poate suporta costuri financiare mai mari decât un competitor european. Diferența poate reduce rentabilitatea proiectului și poate întârzia recuperarea investiției.
Refinanțarea reprezintă un alt risc important. O bancă poate reduce sau opri o linie de finanțare, afectând lichiditatea firmei.
În cazuri severe, pierderea finanțării poate accelera insolvența sau falimentul unei afaceri viabile. Prudența devine astfel o decizie rațională, mai ales dacă piața încetinește.
Potrivit datelor prezentate de Ziarul Financiar, companiile folosesc predominant surse interne. Lichiditățile temporare, profitul reinvestit și vânzarea unor active reprezintă aproximativ 79% din finanțare.
Finanțarea intragrup contribuie cu circa 20%. Aceasta include împrumuturi acordate de acționari sau de entități afiliate.
Creditul comercial rămâne o soluție frecventă pentru activitatea curentă. Companiile internaționale pot apela și la grupurile-mamă sau la băncile din țările de origine.
Intermedierea financiară rămâne redusă. Împrumuturile totale reprezintă aproximativ 22% din PIB, iar activele bancare ajung la 50%.
Creditarea corporate reprezintă doar 11–12% din PIB, potrivit datelor citate de publicația sursă. O explicație suplimentară ține de orientarea resurselor bancare către finanțarea statului.
Statul devine astfel un competitor al mediului privat pentru economisirea disponibilă. Concurența se extinde și asupra capacității de finanțare a băncilor.
Politicile economice ar putea garanta mai bine creditele destinate investițiilor productive. Totodată, legislația ar putea limita expunerea excesivă pe titluri de stat.
O asemenea dezbatere trebuie purtată prudent. Stabilitatea sistemului financiar nu trebuie afectată de măsuri adoptate fără evaluarea riscurilor.
Dr. ing. Marius Lulea, președintele Institutului pentru Politici Economice și Publice, consideră prudența benefică. În evaluarea sa, creditele scumpe și incertitudinea liniilor de finanțare cresc riscurile.
Anticiparea greșită a extinderii poate amplifica aceste probleme. Riscurile cresc atunci când piața se contractă, iar veniturile devin volatile.
Un volum mai mare de credite nu reprezintă automat o economie mai sănătoasă. Împrumuturile trebuie să finanțeze proiecte rentabile, nu costuri excesive sau incertitudini.
În concluzie, potențialul de creditare arată o posibilitate, nu o obligație pentru companii. Dobânzile competitive, regulile previzibile și proiectele solide pot transforma finanțarea într-un avantaj sustenabil, fără a anula prudența necesară.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de ZF.ro.
