Cazul lui Bogdan Mîndrescu readuce în discuție modul în care sunt remunerate conducerile companiilor și instituțiilor publice. Platforma guvernamentală guvernanta.gov.ro indică venituri brute de 134.146 de lei pe lună, provenite din trei poziții în zona transporturilor. Suma poate fi verificată ca raportare oficială, însă nu demonstrează singură nici performanța, nici legalitatea fiecărei numiri. În paralel, presa a relatat despre susținere politică și controverse administrative, acuzații care nu trebuie confundate cu fapte stabilite definitiv.
Potrivit datelor preluate de presa care a consultat platforma guvernamentală, Mîndrescu este director general al Companiei Naționale Aeroporturi București. Pentru această funcție este indicată o remunerație de 69.348 de lei brut pe lună.
La această sumă se adaugă două indemnizații de administrator. Mandatul în Consiliul de Administrație al Registrului Auto Român este raportat la 29.538 de lei lunar, iar poziția din cadrul Autorității Aeronautice Civile Române la 35.260 de lei. Totalul aritmetic este de 134.146 de lei brut pe lună.
Este importantă diferența dintre suma brută și venitul net, deoarece taxele nu sunt incluse în cuantumul prezentat. Totuși, cumulul ridică o problemă de politică publică: cum sunt stabilite aceste indemnizații și ce rezultate concrete justifică nivelul lor?
Relatările consultate îl plasează pe Mîndrescu în administrația transporturilor din 2017. În timp, acesta a ocupat poziții de conducere la aeroporturi și o funcție de secretar de stat la Ministerul Transporturilor.
Mai multe publicații au asociat ascensiunea sa cu PSD Buzău, cu Marcel Ciolacu sau cu Sorin Grindeanu. Aceste legături cu partidele politice sunt însă prezentate în sursele citate drept interpretări jurnalistice ori informații provenite de la surse politice. Nu rezultă, din materialele disponibile, o decizie a unei autorități independente care să confirme că numirile au fost ilegale.
În cazul preluării conducerii Aeroportului Otopeni, presa a relatat atât despre sprijin politic, cât și despre câștigarea unui concurs. Fără publicarea documentelor complete ale procedurii, nu poate fi evaluată obiectiv nici competiția, nici relevanța criteriilor folosite.
Unele articole au menționat controale privind presupuse angajări fictive, deplasări costisitoare și prime considerate nelegale. Alte relatări au invocat un bonus de 50.000 de euro sau solicitarea unor fonduri pentru infrastructură. În textul sursă nu apar însă actele de control, o anchetă finalizată ori o hotărâre definitivă care să confirme aceste acuzații.
Același principiu se aplică relatărilor despre un zbor privat către Mykonos. Prezența într-un astfel de zbor nu dovedește, prin ea însăși, o ilegalitate, iar informațiile furnizate nu indică o condamnare sau o anchetă penală finalizată.
De aceea, datele privind remunerația trebuie separate de acuzațiile publicate în presă. Prima categorie poate fi verificată prin raportarea oficială; cea de-a doua necesită documente, explicații și, acolo unde este cazul, poziția instituțiilor competente.
Cazul Mîndrescu nu dovedește singur că numirile au fost ilegale sau că performanța managerială a fost slabă, dar arată un model care alimentează criticile privind ineficiența statului. Atunci când indemnizațiile se cumulează, iar criteriile de performanță rămân greu de verificat, companiile publice riscă să devină locuri de plasare prin partide a unor oameni ale căror competențe nu sunt evaluate transparent. Veniturile pot ajunge mai ridicate decât în multe poziții din mediul privat, în timp ce pierderile și managementul defectuos sunt suportate de stat. Fără selecții verificabile și rezultate măsurabile, acuzația că statul român este căpușat rămâne o percepție publică puternică, pe care administrația are obligația să o combată prin transparență, nu prin justificări politice.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de Dosar Politic.
