Sondajul CURS realizat în septembrie surprinde un contrast între percepția negativă asupra direcției țării și stabilitatea relativă a preferințelor electorale. Aproape opt din zece respondenți spun că România merge într-o direcție greșită, însă clasamentul partidelor se modifică puțin față de luna precedentă. Datele descriu două realități măsurate simultan și nu demonstrează că nemulțumirea românilor produce automat schimbarea votului. Prin urmare, interpretarea trebuie făcută ținând cont de marja de eroare și de absența unor răspunsuri individuale corelate.
Cercetarea, realizată în perioada 16-22 septembrie 2026 pe 1.100 de adulți, indică o evaluare predominant negativă a situației generale. Potrivit datelor prezentate de Adevărul, 79% dintre participanți consideră că România se îndreaptă într-o direcție greșită, în timp ce 15% au o opinie favorabilă. Șase procente nu au oferit un răspuns.
În privința alegerilor parlamentare, AUR este creditat cu 34% din intențiile de vot, PSD cu 25%, PNL cu 18%, iar USR cu 8%. Comparativ cu măsurătoarea CURS din august, AUR își păstrează scorul, PSD avansează cu un punct procentual, iar PNL și USR pierd câte două puncte.
Totuși, diferențele se află, în cea mai mare parte, în marja maximă de eroare de plus sau minus 3%. Prin urmare, ele nu pot fi tratate automat drept schimbări certe ale comportamentului electoral.
Analistul politic Cristian Pîrvulescu, citat de Adevărul, consideră că preferința pentru un partid nu depinde exclusiv de satisfacția față de guvernare sau de imaginea liderilor. Alegătorii pot rămâne alături de o formațiune atunci când nu identifică o alternativă acceptabilă.
În această interpretare, teama de victoria unui adversar și strategia „răului mai mic” pot menține sprijinul pentru partidele mari, chiar în condițiile unei evaluări negative a direcției naționale. În plus, Pîrvulescu leagă fenomenul de regulile competiției politice, de finanțarea partidelor și de accesul inegal la competiția electorală.
Totuși, această explicație este o interpretare a rezultatelor, nu o concluzie demonstrată direct de sondaj. Cercetarea nu arată care dintre respondenții nemulțumiți susțin fiecare partid și nici motivele concrete pentru care își păstrează opțiunea.
Potrivit analistului, scandalurile nu produc în mod uniform pierderea sprijinului. Reacția publicului depinde de imaginea construită de politician, de modul în care partidul gestionează cazul și de încrederea acordată instituțiilor care anchetează sau sancționează.
Astfel, un episod controversat poate fi interpretat de susținători ca o abatere izolată, în timp ce adversarii îl pot considera o confirmare a criticilor formulate anterior. Pîrvulescu susține că această diferență de evaluare este amplificată atunci când partidele funcționează mai degrabă ca grupuri de apartenență decât ca structuri de reprezentare.
În opinia sa, retragerea decisivă a sprijinului apare adesea după ce partidul transmite că liderul a devenit o povară electorală. Exemplele invocate în material sunt Richard Nixon și Liviu Dragnea, însă comparațiile istorice nu pot fi transferate automat la situația politică măsurată de sondajul actual.
În ansamblu, datele indică o nemulțumire extinsă, fără o schimbare electorală de aceeași amploare. Explicațiile privind alternativele, teama de adversari și rolul instituțiilor rămân ipoteze care ar necesita cercetări suplimentare pentru verificare.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de Adevărul.
