Publicarea veniturilor managerilor companiilor de stat face vizibile remunerațiile, contractele de mandat și eventualele cumulate de funcții, însă nu rezolvă problema centrală: lipsa unor criterii de performanță comparabile. Datele indică sute de poziții de conducere și venituri de mii sau chiar zeci de mii de euro lunar. Pentru ca transparența să devină instrument de control, informațiile despre salarii trebuie corelate cu rezultatele financiare, investițiile, productivitatea și calitatea serviciilor publice.
Platforma prezentată de Guvern reunește informații despre conducerea a 121 de companii aflate sub autoritatea instituțiilor centrale. Sunt publicate indemnizații, contracte de mandat, CV-uri și afilierea politică a persoanelor numite în funcții de conducere.
Potrivit datelor citate de Adevărul, 115 persoane au venituri lunare între 5.000 și 10.000 de euro, iar alte 36 se încadrează între 10.000 și 20.000 de euro. Cel mai mare venit menționat este cel al directorului general al Companiei Naționale Aeroporturi București, care cumulează și două poziții în consilii de administrație.
Publicarea sumelor poate alimenta dezbaterea publică, dar nu arată automat dacă o remunerație este justificată. Economistul Adrian Negrescu, citat de publicație, consideră că evaluarea trebuie legată de performanța financiară și de dezvoltarea companiei, nu doar de evitarea pierderilor.
Un indicator relevant ar putea urmări evoluția veniturilor, profitabilitatea ajustată cu sprijinul bugetar, nivelul investițiilor finalizate și productivitatea. Pentru companiile care furnizează servicii publice, analiza ar trebui să includă și calitatea serviciilor, continuitatea acestora și costul suportat de stat.
Comparațiile trebuie însă făcute între entități cu activități și dimensiuni apropiate. Un monopol natural, o companie aeriană și un operator de infrastructură nu pot fi măsurate prin aceeași formulă. În schimb, fiecare mandat poate avea obiective publice, termene și indicatori verificabili.
O altă problemă semnalată în analiza citată este cumulul de funcții. Peste 100 de persoane din structurile prezentate ocupă cel puțin două poziții, ceea ce ridică întrebări despre timpul alocat, suprapunerea responsabilităților și justificarea indemnizațiilor.
Eliminarea automată a cumulului nu este, totuși, suficientă. Unele consilii pot necesita expertiză specializată, iar statul riscă să piardă profesioniști dacă reduce remunerațiile fără să lege plata de rezultate și responsabilitate.
Contractele de mandat complică schimbarea rapidă a conducerilor. După cum explică sursa, managerii nu pot fi înlăturați pur și simplu înainte de termen, fără riscul unor litigii. De aceea, reformarea trebuie să înceapă la numire, prin obiective clare și clauze de încetare legate de neîndeplinirea lor.
Politologul Mihnea Stoica apreciază utilitatea publicării informațiilor, dar avertizează că platforma poate rămâne un demers izolat, mai ales dacă viitorul guvern nu îi păstrează relevanța. În lipsa continuității instituționale, transparența riscă să fie interpretată doar ca instrument politic.
O evaluare solidă ar trebui să publice anual obiectivele mandatului, rezultatele obținute și explicațiile pentru bonusuri. Astfel, diferența dintre o remunerație competitivă și o sinecură nu ar mai depinde exclusiv de percepții sau de nivelul salariului.
Transparența este un punct de plecare, nu o evaluare. Fără indicatori comparați în timp, obiective publice și răspundere pentru rezultate, publicarea salariilor riscă să transforme dezbaterea într-o simplă listă de venituri. Reforma reală trebuie să distingă între remunerația justificată de performanță și costurile menținute prin cumul de funcții, mandate opace sau numiri fără expertiză relevantă.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de Adevărul.
