Vânzarea portofoliului internațional al Lukoil ar putea deveni una dintre cele mai complexe tranzacții energetice derulate sub regimul sancțiunilor americane. Potrivit informațiilor publicate de Digi24, pe baza unei investigații The New York Times, negocierile implică investitori privați din Statele Unite și Orientul Mijlociu, precum și o agenție federală americană. Acordul ar necesita acceptul Washingtonului și al Kremlinului, dar nu este încă finalizat, iar datele disponibile nu clarifică prețul sau forma exactă a participațiilor.
Miza este controlul asupra unor active internaționale ale Lukoil, companie rusă sancționată de administrația americană. Portofoliul include câmpuri petroliere, rafinării și stații de distribuție din mai multe țări.
Sancțiunile complică orice vânzare, deoarece transferul activelor și continuarea operațiunilor necesită autorizarea Departamentului Trezoreriei. Biroul pentru Controlul Activelor Străine, instituție aflată în subordinea Trezoreriei, aplică politica de sancțiuni stabilită de Casa Albă, potrivit declarației citate de Digi24.
O aprobare americană ar putea reduce o parte importantă din riscul juridic și financiar asociat activelor. În același timp, Moscova trebuie să accepte tranzacția, chiar dacă Lukoil este formal o companie privată.
Un prim acord neexclusiv a fost încheiat în ianuarie cu firma americană de capital privat Carlyle, însă procesul de aprobare a intrat în impas. Între timp, un consorțiu condus de investitorul Todd Boehly ar fi devenit un competitor important.
Relatarea atribuită The New York Times menționează investitori din Qatar și Abu Dhabi, precum și participarea potențială a Corporației Internaționale de Finanțare a Dezvoltării din SUA, cunoscută ca USIDFC. Agenția investește și acordă împrumuturi pentru proiecte externe, astfel că implicarea sa ar putea lua forma unei participații sau a unei finanțări.
Sursele anonime citate susțin că Jared Kushner și Steve Witkoff au avut un rol direct în negocierea condițiilor financiare pentru componenta guvernamentală. Totuși, materialul nu prezintă indicii că cei doi ar urma să obțină personal profituri. Purtătoarea de cuvânt a lui Witkoff a negat existența unui interes financiar sau a unui conflict de interese.
Portofoliul internațional include și operațiuni relevante pentru piața românească. Lukoil deține o rețea de benzinării, rafinăria Petrotel de la Ploiești și activități de distribuție a lubrifianților și uleiurilor auto.
Compania mai controlează, prin Lukoil Overseas Atash B.V., o participație de 87,8% în perimetrul offshore EX-30 Trident din Marea Neagră. Restul de 12,2% aparține Romgaz. O schimbare a proprietarului ar putea modifica structura de control și strategia pentru aceste active, însă sursa nu oferă detalii despre planurile potențialilor cumpărători.
Lukoil și-a evaluat activele internaționale la 20 de miliarde de dolari la începutul acestui an, conform informațiilor citate de Digi24. Suma reprezintă evaluarea companiei, nu valoarea confirmată a unei tranzacții.
Nu sunt publice nici prețul negociat, nici proporția finanțată de investitori, nici condițiile exacte pentru participarea USIDFC. În plus, autoritățile americane au prelungit succesiv unele măsuri care permit continuarea relațiilor cu partenerii comerciali ai Lukoil. Cea mai recentă prelungire menționată în sursă este valabilă până la 29 octombrie.
În forma actuală, tranzacția Lukoil rămâne un acord aflat în negociere, nu o vânzare încheiată. Aprobările Washingtonului și Moscovei vor influența cumpărătorii eligibili, structura finanțării și valoarea efectivă a activelor. Până la anunțuri oficiale, informațiile despre preț, profituri și controlul operațiunilor trebuie tratate cu prudență.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de Digi24.
