România a atras 4,5 miliarde de euro printr-o nouă emisiune de euro-obligațiuni, iar investitorii au cerut de două ori mai mult decât suma oferită, potrivit declarațiilor premierului Luca Niculescu, relatate de Știrile ProTV. Cererea ridicată arată interes pentru finanțarea statului român și poate fi prezentată ca un semnal de încredere. Totuși, succesul unei licitații nu înseamnă automat progres economic. Contează costul împrumutului și felul în care sunt folosiți banii.
O emisiune de euro-obligațiuni permite statului să atragă fonduri de la investitori internaționali, în schimbul promisiunii de a rambursa principalul și dobânda la termenele stabilite. Cererea dublă față de suma împrumutată arată că există suficient interes pentru titlurile României.
Premierul a descris operațiunea drept un semnal al încrederii în România și în capacitatea sa de a-și respecta angajamentele. Din punct de vedere financiar, însă, volumul comenzilor nu spune singur cât de avantajoasă este finanțarea. Pentru o evaluare completă sunt necesare informații despre dobândă, maturitate și costul total al serviciului datoriei.
În lipsa acestor detalii, vestea poate fi interpretată doar ca un succes de acces la piață. Statul a găsit cumpărători pentru obligațiuni, dar banii atrași nu creează automat valoare în economia reală.
Guvernul a legat emisiunea de obiective precum relansarea economică și creșterea investițiilor. Legătura devine relevantă numai dacă finanțarea ajunge în proiecte care măresc capacitatea de producție, productivitatea și oferta de bunuri și servicii.
Investițiile productive pot genera venituri viitoare și pot îmbunătăți capacitatea economiei de a rambursa datoria. În schimb, cheltuielile publice risipite sau orientate predominant către consum nu oferă aceeași bază pentru creștere, chiar dacă pot susține temporar cererea internă.
Riscul este ca banii împrumutați să majoreze consumul fără o extindere comparabilă a producției interne. Dacă cererea suplimentară este acoperită prin importuri, efectul se transferă către economiile altor țări, în timp ce România rămâne cu obligațiile de plată.
Presiunea asupra consumului poate alimenta importurile și dezechilibrele externe atunci când oferta internă nu ține pasul. Într-un asemenea scenariu, împrumutul finanțează mai degrabă o economie dependentă de intrări de bunuri decât una capabilă să producă mai mult.
Acesta este motivul pentru care succesul unei emisiuni trebuie judecat dincolo de reacția investitorilor. Contează dacă fondurile reduc blocajele din infrastructură, susțin firmele productive și creează locuri de muncă durabile, nu doar dacă acoperă necesarul imediat al bugetului.
Premierul a vorbit și despre scăderea ponderii companiilor care intenționează să investească, precum și despre faptul că mai multe firme anticipează concedieri decât angajări. În acest context, finanțarea publică ar trebui să completeze investițiile private, nu să le înlocuiască prin cheltuieli fără randament.
Cererea dublă pentru împrumutul de 4,5 miliarde este un indicator de piață, nu o dovadă că România a obținut un câștig economic net. Beneficiul apare numai dacă fondurile sporesc producția, productivitatea și oferta internă. Altfel, statul poate alimenta consumul și importurile, iar obligațiile de plată vor împinge economia către noi împrumuturi.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de stirileprotv.ro.
