STUDIU. Romania: Alocarea patrimoniului și finanțarea Palatului Pionierilor în economia politică a comunismului
STUDIU. Romania: Cum a devenit Palatul Cotroceni un instrument de propagandă și de mobilizare a resurselor

În regimul comunist, un activ cu valoare istorică putea deveni simultan infrastructură publică, instrument educațional și mijloc de legitimare. Studiul dedicat Palatului Cotroceni arată cum aceste funcții au fost reunite prin transformarea fostei reședințe regale în Palat al Pionierilor.

Cercetarea Cotroceni Palace Symbol of the Propaganda of the Communist Regime From Romania in the Years 1948 – 1977 a fost realizată de Ioana Drăgulin și Muzeul Național Cotroceni și publicată în 2020 în Anuarul Universității Petre Andrei din Iași – Fascicula Drept, Științe Economice, Științe Politice. Autoarea utilizează acte normative, stenograme, inventare, documente administrative și publicații ale perioadei.

Secvența juridică și administrativă

Prima problemă urmărită este schimbarea regimului de proprietate. Decretul nr. 38 din 1948 prevedea trecerea în proprietatea statului a bunurilor fostului rege Mihai I și ale membrilor fostei Case Regale. În cazul Cotroceniului, palatul și parcul au intrat în administrarea Ministerului Afacerilor Interne, în timp ce biserica palatului, materialele agricole, cerealele, medicamentele și alte categorii de bunuri au fost distribuite unor ministere diferite.

Din punct de vedere economic-administrativ, această decizie a dezagregat un patrimoniu concentrat într-un ansamblu de active repartizate între instituții. Documentele citate de studiu menționează transferul a peste 1.000 de obiecte de artă în 1948 și preluarea a peste 950 de obiecte de către Teatrul Național în anul următor. Alte bunuri au ajuns la Ministerul Artelor și Informațiilor, la sindicate, la Direcția Presei și Muzeul Româno-Rus.

Capitalul fizic al proiectului

Transformarea palatului în instituție pentru copii a fost organizată etapizat. Planul inițial prevedea reamenajarea parcului și a 13 încăperi. Printre lucrări se numărau un teatru în aer liber cu 1.000 de locuri, iluminarea aleilor, patru chioșcuri, terenuri pentru gimnastică și volei, 400 de bănci, instalații distractive, două lunete pentru astronomie și 60 de șevalete. Estimarea pentru prima perioadă era de circa 14 milioane de lei, în condițiile folosirii muncii voluntare și a sprijinului sindicatelor.

În etapa a doua erau prevăzute zece ateliere și cercuri: șah, construcții de avioane, automobilism, radiofonie, fotografie, pictură, coregrafie, istorie și ceramică, precum și extinderea bibliotecii și pregătirea unei săli de cinematograf. Documentele arată că autoritățile considerau condițiile materiale o componentă esențială a educației politice.

Un element relevant pentru mecanismul de finanțare este referirea la experiența Palatului Pionierilor din Leningrad. În relatarea citată în studiu, întreprinderile sovietice contribuiau la dotarea unor încăperi, iar această contribuție era prezentată drept o muncă de onoare. Pentru proiectul românesc, partidul și sindicatele sunt menționate ca surse de sprijin financiar și material.

Funcție economică sau funcție politică?

Studiul nu tratează investiția prin criterii contemporane de eficiență, rentabilitate sau productivitate. Nu există în cercetare o evaluare a costului pe beneficiar și nici o comparație cu alternativele de utilizare a domeniului. În schimb, sursele permit identificarea mecanismului: statul a preluat patrimoniul, l-a redistribuit, apoi a finanțat o infrastructură educațională și ceremonială a organizațiilor de pionieri.

Concluzia este că Palatul Cotroceni a fost folosit pentru a înlocui memoria regală cu imaginea unui regim care oferea copiilor acces la spații, activități și dotări. După cutremurul din 1977, clădirea a fost afectată, iar instituția a fost mutată ulterior într-un nou edificiu inaugurat în 1986. Limita principală a cercetării, pentru cititorul economic, este că ea documentează procesul istoric și politic, nu performanța financiară a proiectului.

Sursa: Cotroceni Palace Symbol of the Propaganda of the Communist Regime From Romania in the Years 1948 – 1977

Alte articole

Economistii.ro este un proiect media non-profit dedicat promovării unei noi economii axate pe echitate, pe respectul față de ființa umană, față de resursele materiale și imateriale ale României.
@2025 economistii.ro - Toate drepturile rezervate