

În analiza deficitelor comerciale, agregarea tuturor importurilor într-o singură variabilă poate ascunde diferențe importante. Aceasta este premisa econometrică a studiului lui Noumbissi Tenku, care estimează relația dintre creșterea PIB și importurile provenite din trei grupuri de regiuni. Rezultatele nu indică o direcție unică: importurile din economii cu venituri ridicate apar asociate pozitiv cu PIB-ul, în timp ce cele din economii cu venituri mici și medii și din lumea arabă apar asociate negativ.
Articolul Trade Deficit and Economic Growth: Policy Advice to 15 European Union Countries a fost publicat de Tenku în Modern Economy, în 2025. Eșantionul este format din Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Cehia, Estonia, Franța, Grecia, Ungaria, Letonia, Malta, Polonia, Portugalia, România și Slovacia, observate între 1999 și 2019.
Studiul folosește date secundare din World Development Indicators. Variabila dependentă este creșterea PIB. În model apar logaritmul forței de muncă, creșterea capitalului, cercetarea și dezvoltarea și, în regresii separate, ponderea importurilor din economii cu venituri ridicate, economii cu venituri mici și medii și lumea arabă.
Alegerea variabilelor de control este inspirată de modelul Solow. Autorul consideră că forța de muncă, acumularea de capital și progresul tehnologic sunt elemente necesare pentru analiza creșterii pe termen lung. Importurile sunt descompuse regional, argumentul fiind că originea bunurilor reflectă decizii de aprovizionare și structuri diferite ale lanțurilor de furnizare.
Setul de date are 315 observații. Creșterea medie a PIB este de 2,784%, iar intervalul observat merge de la -14,629% la 19,682%. Ponderea medie a importurilor din economii cu venituri ridicate este de 80,750%, cea a importurilor din economii cu venituri mici și medii de 18,625%, iar cea a importurilor din lumea arabă de 1,831%.
Tenku estimează atât un model cu efecte fixe, cât și unul cu efecte aleatorii. Testul Hausman are un rezultat care, potrivit articolului, justifică utilizarea modelului cu efecte aleatorii. Testul factorilor de inflație a varianței nu indică o problemă de multicoliniaritate între variabilele independente; valorile raportate sunt cuprinse între aproximativ 1,005 și 1,483.
În modelul pentru importurile din economii cu venituri ridicate, coeficientul asociat variabilei HIE este 0,096, cu semnificație statistică la nivelul de 1%. R pătrat este 0,498, iar R pătrat ajustat 0,492. Autorul interpretează coeficientul ca indicând că o majorare cu 1% a importurilor din această categorie este asociată cu o creștere de 0,096% a PIB.
Modelul pentru importurile din economii cu venituri mici și medii are un coeficient de -0,102 pentru LMIE, semnificativ statistic la nivelul de 1%. R pătratul este 0,501, iar R pătratul ajustat 0,494. În modelul pentru lumea arabă, coeficientul este -0,165, tot semnificativ statistic, iar R pătratul este 0,479.
Diferența dintre -0,165 și 0,096 este folosită în articol pentru a evidenția amplitudinea diferită a asocierilor. Importurile din lumea arabă au cea mai mare asociere negativă dintre cele trei categorii, iar importurile din economii cu venituri ridicate au cea mai mare asociere pozitivă.
Coeficientul creșterii capitalului este pozitiv și semnificativ în toate cele trei regresii, cu valori între 0,202 și 0,209. În schimb, cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare au coeficienți negativi și semnificativi, între -0,680 și -1,140. Forța de muncă are coeficienți negativi în două modele și pozitiv în unul, dar nu este semnificativă statistic.
Interpretarea acestor rezultate trebuie făcută cu prudență. Studiul discută explicit două surse de endogenitate: cauzalitatea inversă și eroarea de specificare prin variabile omise. Creșterea PIB poate influența cererea de importuri, acumularea de capital sau forța de muncă. În același timp, politicile publice, șocurile externe și evoluțiile globale pot afecta variabilele fără să fie incluse în ecuație.
Deși modelul include variabile de control și este construit pe argumente teoretice, articolul nu utilizează în estimarea prezentată instrumente, variabile decalate sau modele dinamice pentru a trata direct endogenitatea. Așadar, rezultatele sunt indicative pentru corelații statistice, nu pentru efecte cauzale confirmate. Proporția de aproximativ 50% din variația PIB explicată de modele arată, de asemenea, că performanța economică depinde de factori suplimentari.
Concluzia analizei este că un deficit comercial nu poate fi evaluat doar prin mărimea sa. Compoziția importurilor oferă informații suplimentare, însă pentru o evaluare mai robustă sunt necesare modele care să includă economisirea, șomajul, inflația, dezvoltarea umană și venitul național brut și care să abordeze mai direct problema cauzalității.
Sursa: Trade Deficit and Economic Growth: Policy Advice to 15 European Union Countries







