STUDIU. Dănăcică: Modelul VAR indică o cauzalitate de la școlarizare la PIB-ul pe locuitor
STUDIU. Dănăcică: Educația școlară a precedat creșterea economică în România

În analiza macroeconomică, corelația dintre educație și creștere nu este suficientă pentru a stabili direcția relației. Studiul Daniela-Emanuelei Dănăcică pentru România încearcă să distingă tocmai această direcție: rezultatele indică faptul că rata de școlarizare a fost o cauză Granger a PIB-ului pe locuitor, fără evidență statistică pentru sensul invers, de la PIB către educație.

Lucrarea se intitulează Causality Between School Education and Economic Growth in Romania și a fost publicată în 2011 în Prace Naukowe Uniwersytetu Ekonomicznego we Wrocławiu. Intervalul analizat este 1985-2009, iar obiectivul este examinarea cointegrării și a cauzalității dinamice dintre educația școlară și creșterea economică.

Definirea seriilor și problema staționarității

Variabila educațională, notată edu, este rata de școlarizare. Ea reprezintă raportul dintre totalul înscrierilor școlare și populația cu vârsta de 5-24 de ani. Datele disponibile pentru anumite segmente ale educației preșcolare, primare și secundare au fost considerate insuficiente sau nesigure pentru întreaga perioadă, astfel că măsura utilizată se bazează pe înscrierile din învățământul secundar și superior.

Creșterea economică este aproximată prin PIB-ul pe locuitor, notat gdp, exprimat pe baza parității puterii de cumpărare și preluat din baza IMF World Economic Outlook, ediția octombrie 2009. Această alegere a urmărit eliminarea unor posibile distorsiuni legate de reforma monetară. Datele pentru educație au fost colectate din ediții ale Anuarului statistic al României și din baza Tempo-Online a Institutului Național de Statistică.

Ambele serii au fost logaritmate natural. În acest fel, coeficienții modelului pot fi interpretați ca elasticități. Analiza econometrică începe cu testele Dickey-Fuller și Augmented Dickey-Fuller, aplicate atât cu trend temporal, cât și fără acesta. La nivel, ambele variabile sunt nestaționare la pragul de 5%; după a doua diferențiere, testele indică dispariția problemei de nestaționaritate.

De ce VAR și cointegrere

Autoarea utilizează un model VAR, deoarece variabilele macroeconomice pot avea feedback și cauzalitate bilaterală, iar o ecuație izolată ar impune o direcție înainte ca aceasta să fie testată. Modelul urmărește simultan dinamica celor două serii și permite examinarea modului în care întârzierile unei variabile intră în ecuația celeilalte.

Au fost comparate criteriile Akaike, Schwarz, Hannan-Quinn, eroarea finală de predicție și testul raportului de verosimilitate. Deși analiza folosește date anuale și examinează șase întârzieri, majoritatea criteriilor selectează o întârziere optimă. Testele de cointegrare Johansen și Juselius, fără trend, conduc la același rezultat prin statistica trace și prin statistica eigenvalue: două ecuații de cointegrare sunt identificate la pragul de 5%.

Această etapă este esențială pentru interpretarea testului Granger. Studiul subliniază că testarea cauzalității pe serii nestaționare necointegrate poate produce relații spurioase. Cointegrarea observată susține existența unei relații de echilibru pe termen lung între rata de școlarizare și PIB-ul pe locuitor în eșantion.

Rezultatul cauzal și magnitudinea estimată

Testul Granger arată că valorile anterioare ale educației contribuie la explicarea variației PIB-ului pe locuitor. Pentru întârzierea de un an, ipoteza că educația nu cauzează Granger PIB-ul este respinsă la 5%. În schimb, ipoteza opusă, potrivit căreia PIB-ul nu cauzează Granger educația, nu este respinsă. Cu două întârzieri, direcția educație-PIB rămâne semnificativă la 5%, iar cu trei întârzieri la 10%.

Evaluarea VAR este folosită pentru a formula o estimare de elasticitate: o modificare de 1% a variabilei educație în perioada t-1 este asociată cu o modificare de 0,197% a PIB-ului pe locuitor în perioada t. Studiul verifică și stabilitatea modelului, iar rădăcinile inverse se află în interiorul cercului unitate.

Ce nu poate demonstra analiza

Termenul cauzalitate Granger are un sens econometric: trecutul unei serii îmbunătățește predicția celeilalte. El nu echivalează cu demonstrarea unei cauzalități structurale complete și nu exclude existența unor factori omişi. În plus, rata de școlarizare măsoară participarea, nu calitatea procesului educațional. Studiul nu dispune de o serie completă pentru cheltuielile publice de educație ca procent din PIB și nu estimează direct efectul competențelor sau al calității instituțiilor.

Prin urmare, concluzia trebuie limitată la variabilele și perioada folosite: există dovezi empirice pentru o relație de lungă durată și pentru o cauzalitate Granger unidirecțională de la educație la PIB-ul pe locuitor în România, între 1985 și 2009.

Sursa: Causality Between School Education and Economic Growth in Romania

Alte articole

Economistii.ro este un proiect media non-profit dedicat promovării unei noi economii axate pe echitate, pe respectul față de ființa umană, față de resursele materiale și imateriale ale României.
@2025 economistii.ro - Toate drepturile rezervate