

În numismatică, un tezaur monetar este mai mult decât o acumulare de obiecte: este un eșantion al circulației și un instrument de cronologie. Studiul dedicat tezaurului din zona Treviso arată că un lot de 375 de monede de argint poate restrânge intervalul în care a fost emisă una dintre principalele serii monetare ale lui Mircea cel Bătrân.
Lucrarea, intitulată „Monetăria târzie a lui Mircea cel Bătrân în lumina tezaurului monetar descoperit în 1867, în zona Treviso (Veneto, Italia)”, a fost publicată în Cercetări Numismatice în 2008. Autorul este Ernest Oberländer-Târnoveanu, din cadrul Muzeului Național de Istorie a României, București.
Datarea unei monede medievale poate depinde de identificarea emitentului, de stil, de greutate și de comparația cu alte exemplare. Studiul insistă însă asupra unei surse cronologice mai obiective: compoziția tezaurului. Dacă într-un lot apar monede emise într-un interval cunoscut, iar anumite serii ulterioare lipsesc, ascunderea poate fi plasată după cele mai recente piese prezente și înaintea emisiunilor care nu apar.
Tezaurul de la Treviso a fost publicat de Carlo Kunz în 1867. Lotul cuprindea aproximativ 375 de monede de argint, dintre care emisiuni venețiene de la Jacopo Tiepolo, Andrea Contarini, Antonio Venier și Michele Steno, monede de la Padova, denari de la Aquileea, patru tornesi atribuite Dalmației și un ducat al lui Mircea cel Bătrân. Structura nu este complet exactă pentru fiecare categorie, deoarece unele cantități sunt indicate aproximativ în relatarea lui Kunz.
Monedele lui Michele Steno, doge între 1400 și 1413, oferă un reper post quem. La acesta se adaugă monedele pentru Dalmația, datate aproximativ 1410-1413. Absența emisiunilor dogelui Tommaso Mocenigo, care a urmat după 1414, susține plasarea ascunderii în jurul intervalului 1410-1413/1414 sau imediat după. Kunz propusese inițial o datare apropiată, dar se baza și pe o cronologie greșită a domniei lui Mircea.
În acest cadru, ducatul muntean devine piesa-cheie pentru istoria monetăriei Țării Românești. El aparține celei de a patra emisiuni reformate, produsă la Târgoviște și Severin. Studiul concluzionează că această serie era deja în circulație în anii 1410-1413/1414. Mai mult, moneda ajunsese până în nord-estul Italiei, în zona cunoscută drept Terra ferma venețiană.
Pe ducați apar semne distincte în câmpul scutului: lipsa unui marcaj, steaua cu cinci raze, crucea greacă sau o siglă interpretată ca o literă. Autorul le consideră mărci de emisiune și le leagă de controlul greutății și al titlului metalului. Într-un sistem de arendare a monetăriilor, asemenea semne puteau identifica seria produsă sub responsabilitatea unui anumit administrator.
Succesiunea marcajelor este importantă pentru cronologie, dar nu trebuie tratată ca un registru perfect. Unele diferențe pot proveni din uzura poansoanelor, din pregătirea diferită a ștanțelor sau din interpretarea unor piese prost păstrate. Studiul păstrează astfel o distincție între datele observate pe monede și ipotezele construite pe baza lor.
Un argument suplimentar privește monedele lui Mihail I. Sistemul lor de marcaje seamănă cu cel folosit la Severin în timpul emisiunii a patra a lui Mircea. Autorul presupune că unele monede ale lui Mihail ar fi fost emise înainte de moartea tatălui său, la 31 ianuarie 1418, în calitatea de domn asociat. Această concluzie este ipotetică și ridică întrebări privind cronologia și locul exact al baterii monedelor.
Limita principală a analizei este baza documentară incompletă. Multe tezaure au fost dispersate sau publicate fragmentar, iar alte descoperiri nu includ monede străine suficient de bine databile. Din acest motiv, Treviso rămâne un reper esențial, dar nu o soluție definitivă pentru toate problemele cronologiei monetare muntenești.







