

În România, ponderea veniturilor din muncă în venitul gospodăriilor a crescut, însă această evoluție a fost însoțită de o distribuție mai inegală a veniturilor. Aceasta este concluzia centrală a unei analize care combină coeficienți Gini calculați pentru diferite componente ale venitului cu teste de corelație, ANOVA și cauzalitate Granger.
Lucrarea The Labour Share in Households’ Income in Romania, semnată de Bianca Vezentan și Olimpia Neagu, a apărut în 2023 în Annals of Faculty of Economics. Spre deosebire de studiile care folosesc ponderea muncii în PIB, autorii utilizează ponderea veniturilor din muncă în venitul gospodăriilor, considerând că această abordare oferă o imagine mai directă asupra distribuției veniturilor la nivelul populației.
Baza empirică este formată din date ale Institutului Național de Statistică privind venitul brut total, salariile și beneficiile sociale. Analiza Gini acoperă anii 1997-2020. Venitul total include atât componente monetare, cât și venituri în natură, inclusiv consumul de produse agricole din resurse proprii. Ponderea muncii reunește salariile și veniturile provenite din activități agricole, neagricole și independente.
Coeficientul Gini a fost estimat de autori pentru venitul brut total, salarii și beneficii sociale, pe baza datelor structurate pe decile. Ulterior, variabilele au fost introduse în relații liniare de forma y = a + bx. Validarea asocierilor a fost făcută prin testul ANOVA, iar puterea explicativă a fost evaluată cu ajutorul coeficientului de determinare. Pentru relațiile temporale, autorii au aplicat testul Granger.
Veniturile salariale au reprezentat între 56% și 72% din venitul monetar total al gospodăriilor în intervalul analizat în graficele studiului. Ponderea lor a crescut de la 56,6% în 1997 la 72,6% în 2021, în timp ce ponderea beneficiilor sociale a coborât de la 17,25% la 5,77%. Ponderea veniturilor din muncă a avut o evoluție oscilantă în jurul valorii de 67% înainte de 2010 și o creștere mai accentuată ulterior.
Inegalitatea salariilor a depășit-o pe cea a venitului brut total și a beneficiilor sociale. Coeficientul Gini pentru salarii a crescut rapid între 1999 și 2003, de la 0,27417 la 0,56868. În cazul venitului total, coeficientul a fost 0,24076 în 1997 și 0,33560 în 2020, cu un maxim de 0,33770 în 2018.
Relația dintre ponderea muncii și Gini pentru venitul total are un coeficient de corelație de 0,87 și un coeficient de determinare de 0,76. Autorii raportează F=71,75 și SignF=2,26E-08 pentru regresie. Pentru ponderea salariilor, corelația este 0,62, iar coeficientul de determinare 0,39, cu F=14,39. Corelația dintre Gini pentru salarii și Gini pentru venitul total este 0,50, coeficientul de determinare fiind 0,25.
Corelația dintre logaritmul PIB-ului pe locuitor și Gini pentru venitul total este 0,47, iar SignF este 0,0197. Autorii observă că, în anumite intervale, creșterea economică a coincis cu diminuarea inegalității, însă astfel de perioade au fost limitate în raport cu intervalul studiat.
Testul Granger nu a identificat cauzalități la toate decalajele până la șase perioade. La decalajele raportate în concluzii, autorii identifică relații de la ponderea muncii la Gini și PIB-ul pe locuitor, precum și de la PIB-ul pe locuitor la Gini. Într-o interpretare econometrică prudentă, acestea sunt relații temporale condiționate de model și de date; ele nu exclud influența altor factori.
Limita menționată de autori este durata redusă a seriei disponibile pentru veniturile gospodăriilor. Studiul propune ca direcții viitoare examinarea factorilor sociali, politici și instituționali care pot explica dinamica inegalității, însă nu îi estimează în analiza prezentată.
Sursa: THE LABOUR SHARE IN HOUSEHOLDS’ INCOME INEQUALITY IN ROMANIA







