

Summitul COP31 din Antalya s-a încheiat fără un acord acceptat de toate statele participante, după mai bine de două săptămâni de negocieri. Uniunea Europeană și alte țări au considerat insuficient proiectul propus de președințiile turcă și australiană, deoarece nu includea referiri la combustibilii fosili. În același timp, finanțarea climatică a rămas un punct sensibil. Blocajul afectează coordonarea internațională, însă amploarea consecințelor economice nu poate fi stabilită pe baza informațiilor disponibile.
Delegații din aproape 200 de state au participat la reuniunea organizată în Antalya. Discuțiile s-au prelungit cu aproximativ 44 de ore peste termenul planificat, ceea ce a transformat COP31 în cea mai lungă conferință ONU pentru climă, potrivit relatării citate de HotNews.
În sesiunea finală, Murat Kurum, președintele COP31 din partea Turciei, a anunțat că textul nu poate fi aprobat. Ulterior, el a transmis că nu va mai exista o versiune nouă a documentului, după încercările președințiilor conferinței de a apropia pozițiile divergente.
Uniunea Europeană a respins proiectul deoarece acesta nu menționa combustibilii fosili, considerați de blocul comunitar principala sursă a încălzirii globale. Ministrul irlandez pentru climă, Darragh O’Brien, a susținut că un document climatic nu poate evita referirea la tranziția de la aceste surse de energie.
La rândul său, Panama a anunțat că nu poate susține textul, apreciind că acesta nu reflectă amploarea și urgența crizei climatice. Chris Bowen, responsabilul australian pentru negocieri, a indicat combustibilii și finanțarea climatică drept principalele teme care au împiedicat acordul.
În paralel, Rusia a criticat mecanismele de sprijin destinate statelor în curs de dezvoltare. Reprezentantul rus a afirmat că o mare parte din ajutorul atribuit Europei este acordat sub formă de împrumuturi la dobânzi de piață. Aceste afirmații reprezintă poziția delegației ruse și nu au fost verificate independent în materialul citat.
China a transmis că acceptă ultima versiune a proiectului. În schimb, observatorii reuniunii au susținut că Arabia Saudită și alte state producătoare de petrol au făcut presiuni pentru eliminarea referirilor la combustibilii fosili. Țările africane, China și Pakistanul nu s-au opus textului, deși unele dintre ele au avut rezerve.
Procesul COP reprezintă principalul cadru de coordonare internațională pentru limitarea încălzirii globale și mobilizarea resurselor necesare adaptării. Prin urmare, un acord ratificat de toate părțile poate oferi direcții mai clare pentru politicile energetice și investițiile pe termen lung.
În cazul COP31, însă, sursa nu oferă estimări privind impactul asupra prețurilor energiei, investițiilor, bugetelor publice sau costurilor pentru companii. Din acest motiv, orice concluzie despre pierderi economice concrete ar fi prematură. Se poate afirma doar că lipsa unui consens menține incertitudinea privind ritmul tranziției energetice și regulile viitoare de finanțare.
Eșecul adoptării unui acord universal este cu atât mai important cu cât ultima situație similară a fost consemnată la Copenhaga, în 2009. Totuși, informațiile disponibile nu permit măsurarea efectelor economice ale blocajului. Acestea vor putea fi evaluate numai după clarificarea următorilor pași diplomatici și politici.
Fără un text comun, negocierile climatice pierd temporar din forța de coordonare, iar statele păstrează poziții divergente asupra combustibililor fosili și a finanțării climatice. Astfel, COP31 evidențiază dificultatea de a concilia obiectivele climatice, interesele producătorilor de energie și nevoia de sprijin financiar pentru statele vulnerabile.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de HotNews.ro.







