Abstract. Aurul ca activ defensiv apare într-un studiu recent prin percepțiile cumpărătorilor și potențialilor investitori din India, nu printr-o demonstrație cauzală asupra economiei globale. Cercetarea, bazată pe 80 de respondenți selectați prin metoda snowball, asociază aurul cu protecția în perioade de incertitudine, dar și cu riscul, volatilitatea și lipsa reglementării. România oferă un context macroeconomic relevant: inflația armonizată a fost de 6,3% în august 2026, creșterea PIB este prognozată la 0,1%, iar aurul monetar reprezintă o parte importantă a rezervelor oficiale. Aceste date justifică analiza mecanismelor, nu concluzia că românii se orientează efectiv spre aur.
Lucrarea „Gold in the Global Economy: Trends, Impacts and Prospects”, semnată de T. Jemila T. Jemila și M. Subala, pornește de la rolul tradițional al aurului ca refugiu în perioade de instabilitate financiară. Autorii discută aurul ca rezervă de valoare, instrument de diversificare și posibilă protecție împotriva incertitudinii, inflației și fluctuațiilor piețelor.
Componenta empirică este însă mult mai restrânsă decât sugerează titlul. Studiul folosește un chestionar aplicat unui grup de 80 de respondenți, recrutați prin eșantionare neprobabilistică de tip snowball. Chestionarul a fost distribuit față în față și online, inclusiv prin rețele sociale, către persoane cu interes trecut sau potențial pentru cumpărarea aurului.
Prin urmare, rezultatele descriu răspunsurile unui grup selectat pentru interesul său față de aur. Ele nu reprezintă populația Indiei și cu atât mai puțin investitorii din economia globală. Lucrarea nu prezintă teste de semnificație, intervale de încredere sau modele econometrice care să identifice efecte cauzale.
În analiza lui T. Jemila T. Jemila și M. Subala, aurul este asociat cu mai multe funcții economice. El poate fi deținut de gospodării ca rezervă de valoare, de bănci centrale ca parte a rezervelor internaționale și de investitori ca instrument alternativ în perioade de tensiune pe piețele financiare.
Aceste funcții nu sunt echivalente. Faptul că un activ este perceput ca defensiv nu înseamnă că prețul său este constant sau că protejează în orice interval. De altfel, chiar respondenții studiului au indicat „investiția riscantă” drept principala provocare, cu un scor mediu de 52,09. Lipsa reglementării a urmat, cu 51,72, iar dificultatea de a anticipa valoarea aurului a primit 47,81.
Rezultatele sunt relevante tocmai pentru că pun în aceeași imagine două percepții aparent opuse. Aurul poate fi considerat un refugiu în perioade de incertitudine, dar rămâne expus volatilității, costurilor de tranzacționare, taxării, depozitării și riscului de evaluare. Studiul nu măsoară randamentul efectiv obținut de respondenți și nu compară aurul cu depozitele, obligațiunile sau alte active.
În tabelul privind impactul aurului asupra comerțului global, „îmbunătățirea economiei locale” are cel mai mare scor mediu, 26,66. Urmează „minerit și dezvoltare”, cu 25,41, și rolul de activ de refugiu, cu 25,25.
Aceste scoruri exprimă ordinea percepțiilor respondenților. Ele nu arată cât a crescut economia locală datorită aurului și nu demonstrează că exploatarea, comercializarea sau deținerea aurului produce efecte macroeconomice favorabile. Chiar textul lucrării conține o neconcordanță: într-o formulare narativă, pentru „minerit și dezvoltare” este menționată valoarea 25,66.
O problemă similară apare în tabelul cu prețurile istorice din India. Textul alternează între referințe la 8 grame și 10 grame, iar valorile procentuale nu sunt explicate suficient. Autorii descriu o tendință general ascendentă între 2015 și 2024 și menționează fluctuații în 2020, în contextul pandemiei, dar datele nu sunt prezentate într-o formă care să permită o verificare riguroasă a concluziilor.
Un mecanism discutat în lucrare este relația posibilă dintre importurile de aur și deficitul comercial. Dacă valoarea importurilor crește fără o compensare prin exporturi, balanța comercială se poate deteriora. În același timp, autorii observă că importurile susțin activități precum bijuteriile și tranzacționarea lingourilor.
Această observație arată de ce aurul nu poate fi evaluat printr-un singur indicator. Pentru balanța externă, importul este o ieșire de bunuri și de resurse financiare. Pentru anumite firme, însă, același flux poate alimenta comerțul, prelucrarea, serviciile și veniturile fiscale. Efectul net depinde de structura sectorului, de cererea internă și de capacitatea economiei de a genera activitate cu valoare adăugată.
În România, contextul recent este dificil, dar nu dovedește o orientare a populației către aur. Comisia Europeană estimează pentru 2026 o creștere reală a PIB de 0,1%, o inflație medie de 7%, un deficit public de 6,2% din PIB și un deficit de cont curent de 6,9% din PIB. Prognoza este disponibilă în pagina Comisiei Europene privind România.
Există și un rezultat favorabil documentat: deficitul public este proiectat să scadă de la 7,9% din PIB în 2025 la 6,2% în 2026. În schimb, creșterea economică aproape stagnează, iar datoria publică este estimată să urce. Aceste evoluții creează un mediu în care economisirea, protejarea puterii de cumpărare și alegerea activelor devin teme importante, fără ca una dintre ele să poată fi atribuită automat aurului.
În august 2026, inflația armonizată din România a fost de 6,3%, cea mai ridicată din Uniunea Europeană potrivit Eurostat. Indicatorul a scăzut față de 8,5% în august 2025 și față de 8,2% în iulie 2026, dar rămâne suficient de ridicat pentru a menține presiunea asupra puterii de cumpărare. Datele sunt prezentate în comunicatul Eurostat.
În iulie 2026, rata de politică monetară a BNR era de 7,50%, iar rata Lombard de 8%. Rata rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei era de 8%. Condițiile monetare restrictive pot tempera creditarea și cererea, în timp ce pot încuraja economisirea.
Nu există însă, în datele furnizate, o măsurare a ponderii economiilor românilor plasate în aur. Studiul lui T. Jemila T. Jemila și M. Subala sugerează că oamenii pot asocia aurul cu protecția față de instabilitate. Pentru România, această ipoteză poate fi cercetată prin date despre cumpărături, dețineri, venituri, educație financiară și diferențele dintre aurul fizic și instrumentele financiare bazate pe aur.
BNR raportează pentru trimestrul al doilea din 2026 active de rezervă de 75,259 miliarde de euro. Aurul monetar însumează 11,766 miliarde de euro, iar rezerva valutară 63,493 miliarde de euro, potrivit buletinului lunar al BNR.
Aceste cifre arată că aurul este o componentă importantă a rezervelor oficiale, dar rezerva valutară rămâne predominantă. Variația valorii aurului monetar față de 12,217 miliarde de euro la sfârșitul lui 2025 nu demonstrează, de una singură, cumpărări sau vânzări. Ea poate reflecta modificări de preț sau de curs.
Deținerea oficială de aur nu trebuie confundată cu decizia unei familii de a cumpăra monede, lingouri sau bijuterii. BNR gestionează rezervele în scopuri instituționale, iar gospodăriile urmăresc lichiditatea, accesul la bani, costurile de păstrare și riscul de preț. Comparația este utilă pentru analiză, dar nu permite transferul direct al logicii rezervelor oficiale către finanțele personale.
Lucrarea oferă o bază pentru întrebări, nu răspunsuri definitive. Ea indică faptul că investitorii pot vedea simultan avantaje și riscuri în aur, iar acest rezultat este compatibil cu nevoia de educație financiară și de informare privind costurile tranzacțiilor.
În România, o analiză solidă ar trebui să adauge date despre importuri, comerțul cu metale prețioase, fiscalitate, protecția consumatorilor și comportamentul financiar al gospodăriilor. Ar trebui, de asemenea, să distingă între efectele prețului internațional al aurului și efectele cursului valutar asupra prețului exprimat în lei.
Datele Eurostat arată că, în august 2026, volumul comerțului cu amănuntul din România a crescut cu 2,3% față de iulie, cea mai mare majorare lunară dintre statele membre pentru care au fost publicate date. Rezultatul este un semnal conjunctural favorabil, dar nu stabilește o tendință anuală și nu oferă informații despre vânzările de aur. Detaliile sunt disponibile în datele Eurostat privind comerțul cu amănuntul.
Datele disponibile susțin o concluzie limitată, dar utilă pentru politica economică. România are o rezervă oficială solidă, iar aurul monetar rămâne o componentă importantă a activelor BNR, însă rezerva valutară este predominantă. În același timp, reducerea prognozată a deficitului public este un rezultat favorabil al consolidării fiscale, dar inflația, stagnarea economică și deficitul de cont curent rămân vulnerabilități documentate.
Nu există, în sursele utilizate, dovada că aceste condiții determină gospodăriile să cumpere aur. Ce funcționează este disponibilitatea unor rezerve diversificate și existența unor indicatori oficiali pentru evaluarea dezechilibrelor. Ceea ce rămâne insuficient documentat este legătura dintre contextul macroeconomic, educația financiară și deciziile efective ale populației.
Orice politică publică privind piața aurului ar trebui, prin urmare, să pornească de la date privind consumatorii, costurile tranzacționării și protecția investitorilor, nu de la presupunerea că aurul este automat sigur.
