România are prea puține bănci pentru nevoile unei economii care vrea să se dezvolte. Când piața bancară este concentrată în mâna câtorva jucători mari, concurența scade, costul creditului crește, iar economia reală este sufocată.
Aceasta nu este o simplă problemă financiară. Este o problemă de arhitectură economică. Fără credit accesibil, firmele nu investesc, fermierii nu se modernizează, constructorii nu construiesc, iar familiile nu își pot cumpăra locuințe. Capitalul devine scump, rar și controlat de prea puține centre de decizie.
Într-o economie sănătoasă, băncile trebuie să finanțeze producția, industria, agricultura, exporturile și antreprenoriatul. La noi, prea des, ele preferă creditul sigur, comisioanele mari și relația confortabilă cu statul. Statul se împrumută, băncile câștigă, iar economia reală rămâne la coadă.
Un oligopol bancar nu lucrează pentru prosperitate, ci pentru menținerea profiturilor. Când românii plătesc dobânzi mari, iar firmele sunt decapitalizate, nu mai vorbim despre piață liberă reală, ci despre o economie blocată financiar.
România are nevoie de mai multă concurență bancară, de bănci de dezvoltare, de capital românesc, de finanțare pentru producție și de piețe de capital puternice. Fără acces la bani ieftini și corecți, prosperitatea rămâne doar un slogan.
